Meme-ul cu Hitler, ultrafolosit, de data asta chiar nu mai pare deranjant:))
Si pentru ca treaba sa fie mai delicioasa, sa va dau si niste perle.

Perle ultrafresh – BAC 2011:

Subiecte:
– redactarea unui text argumentativ de 15-20 de rânduri despre cunoașterea de sine, pornind de la ideile sugerate de afirmațiile lui Nichita Stănescu: “A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă”.
– redactarea unui eseu de două–trei pagini, despre particularitățile de construcție a personajului dintr-un text dramatic studiat, aparținând unuia dintre autorii canonici: I.L. Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu.

Subiectul 1:

- “Posesia unei oglinzi frumoase este foarte importantă în viața unui om”
- “Idealul unui om și toate dorintele sale trebuiesc concentrate spre achiziționarea unei oglinzi stabile și bune”
- “Nici un om nu trebuie sa treacă prin viață fără a avea în folosință măcar o oglindă bună”
- “Oglinda trebuie să fie nelipsită din garderoba oricărui idealist”
- “Când te uiți în oglindă, te vezi pe tine, dar uneori mai vezi și alte lucruri, mobila”
- “Vampirii nu au reflexie în oglindă, deci, conform acestui citat, nu pot fi idealiști”
- “A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă și a avea o oglindă înseamnă a avea un ideal. Niciodata o desincronizare.”
- “Oglindă, oglinjoară, încotro merge această țară? Oglindă, Oglinjoara, nu mai bine plecăm toți afară?”
- “Nu sunt de acord cu acest citat, deoarece Nichita era femeie și se uita mult în oglindă”
- “Se stie că femeilor le place să se uite în oglindă, de aceea Nichita ne îndeamnă idealurile spre achiziția unui astfel de instrument reflectorizant”
- “Personal nu este de acord cu acest citat, deoarece nu sunt femeie ca Nichita să stau să mă cochetez, aranjez și fardez în oglindă ca o matrahulă”
- “Trebuie să ne privim atent în oglindă și să ne întrebăm: Oglindă, oglinjoară, trec și eu bacul în această vară?”

Subiectul 2 – O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale

- “Cetățeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obișnuit, adică bețivul român”
- “Misterioase sunt căile scrisorii pierdute”
- “Caragiale era un adevarat miștocar al secolului 17″
- “Putem spune că Caragiale e foarte actual, personajele cu proști și bețivi regăsindu-se în fiecare club de fițe din lumea noastră amară”
- “Cetățeanul turmentat se întreabă “Eu cu cine votez?” la fel ca susținătorii de pahar a lui Băsescu”
- “Acest text nu pare dramatic la prima vedere, dar când ne dăm seama că e plin de zaharișiti și bețivi începe să ne aducă aminte de vremurile noastre și de Băsescu și devine trist”
- “Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfășura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânză”
- “După numele lui Brânzovenescu ne putem da seama că acesta era de la țară și avea rădăcini stră vechi în cultivarea brânzei.”

Cam tarziu ca sa scriu despre asa ceva, nu? Dar ultimile 2 saptamani au fost atat de halucinante, incat nu am mai apucat sa scriu pe blog. Iar in luna mai am fost ocupata cu examenul la gastro, AMV-urile pe care trebuia sa le terminam pana la deadline, si apoi cosplayul. Iar in saptamana de dupa – odihnirea /iesirea din haosul post-conventie + spital (of course).

Din cauza asta, abia dupa 2 saptamani scriu ce imi amintesc:P

Sambata, 21 mai

Sambata, colega mi-a zis sa ajung la 9, dupa care a ajuns ea la 9.25:P eu, neputand intra (publicul intra de la 10,si noi nu validasem inca inscrierea la cosplay), am stat pe acolo in picioare si apoi m-am asezat pe gard si am jucat putin Garfield pe mobil.

In fine, am intrat (ciudat, nu ni s-au cerut bani la intrare si apoi m-am prins ca cosplayerii nu platesc intrarea *awesome!*) si ne-am dus direct in sala, unde ne-am luat ecusoanele. Nu puteam face repetitie, asa ca am optat pentru plimbare pe acolo; am iesit sa schimb niste bani (tata nu a avut sa-mi dea 40 RON si mi-a dat 10 euro in schimb) si apoi ne-am inscris la workshopul de animatie.

Workshopul a fost superb, am invatat multe lucruri in cele 105 minute pe care le-am stat noi (am plecat cu un sfert de ora mai devreme ca sa ocupam locuri la cosplay). Din pacate, a doua zi nu am mai putut merge – si cu totii stim ca a doua zi e cea mai interesanta. Cine stie, poate o sa primim ceva materiale prin email. S-a sugerat ca chestia asta o sa se intample:P
Am luat cateva notite, nu mult. Am decis ca urasc acel carnetel de la Nestle Fitness, care arata atat de bine. Daca il vedeti la chioscurile de ziare, nu il cumparati. Nu se merita. Se scrie greu, inconfortabil, se intorc greu paginile. Singura lui parte buna e ca are pagini albe. Dar in rest. Bleh.

Am gasit locuri doar la balcon, si cu ocazia asta am descoperit amadoua ca cei de la Wacom montasera acolo aparatura. Colega mea a fost fericita ca a gasit-o in sfarsit:)) ea vroia sa participe la concursul Wacom.
Am intrat in sala; cosplayu la individual a oferit si anul asta personaje noi, dar si vechi, si niste skituri mici (cat li s-a permis si lor, nici nu stiu daca aveau 1 minut sau 2 minute). Nu am mai stat la premiere, am plecat imediat ce s-a teminat. Cred insa ca locul 1 a fost luat de cineva de la Visual Madness – dar costuml si machiajul au fost magistrale. Ca sa nu mai zic de acting. Si a facut un personaj din WoW. Wow!

Ajunsa acasa, am mai verificat costumul si ce imi trebuia pentru ziua urmatoare, apoi obosita am bagat cornul in perna. In ziua urmatoare, in loc de balerini aveam sa imi iau sandalele albe; pantalonii mei eleganti de stofa; si m-as fi dus mai devreme ca sa apucam sa ne repetam sceneta.

In continuare, va las cu cel mai epic clip de la OtakuFest:

Uitati-va HD si widescreen! Merita!XD

Am sa scriu putin mai tarziu despre ziua de duminica, ce a fost mai plina de evenimente;)) si deci, mai lunga:D

Mesaj 1: 114 888 639 414 522 317
Mesaj 2: Fat-frumos si zana Maseluta au plecat impreuna spre casa bunicii, acolo unde ii astepta samuraiul Jack si procusorul Porky amandoi nerabdatori sa mearga la bal
Mesaj 3: E cald langa calorifer?

Ieri seara, a ajuns mesajul 4, care spre deosebire de toate de pana acum, nu mai era interesant, si incalcase si “orarul”, ajungand putin dupa ora 22.

El: Salut frumoaso, ce faci?
La care eu, deja intuind “scopul” interactiunii lui atat de interesante cu mine din ultimile luni, am decis sa ma joc putin cu el. Si iata cum a decurs conversatia noastra:
Eu: Nu sunt fata.
El: Sigur nu esti fata…poate am gresit eu nr
Eu: De unde sa stiu eu? Oricum, de data asta ai gresit si ora. De obicei le trimiti la 2 AM:D
El: Cer scz o seara buna
Eu: No problem:P Apropo, ce varsta ai?
El: 30 de ani…tu?
Eu: Lol 17

(aici m-am gandit ce varsta sa-mi dau, initial vroiam 12 dar poate in conversatie as fi parut prea “matur”, asa ca am decis sa nu fiu “foarte” minor)

El: Wow baiat de 17 ani multi inainte ce pumni isi ia ala ce mi-a dat nr.
Eu: Cine ti l-a dat? Poate isi ia si de la mine
El: Un amic cica e nr la o fata care o face pe bani…unu Silviu, cum te cheama?
Eu: Alex
El: Las ca am eu grija de ala, iubita plecata cautam si eu sa ma distrez…scz Alex
Eu: Nici o problema:P Seara buna

Nu cred ca o sa mai am parte de mesaje interesante la 2 AM:))
Nu cunosc personal nici un Silviu, dar probabil ca respectivul isi va lua cel putin niste injuraturi…sper sa-si ia, pentru ca o merita.

Pana acum doar o mana de oameni au numarul meu, si o sa ma limitez – nu mai dau nici nr e tel, nici id de mess, chiar si celor cu care vb de mai mult de 6 luni. Eu banuiesc colegi de-ai surorii mele, dar nici ea nu a pare sa fi auzit de vreun Silviu. Ea s-a speriat rau cand i-am povestit

No harm done – in afara faptului ca increderea mea in oameni s-a mai diminuat putin.
Dar hei, stiam ca sunt si de-astia pe lumea asta. Nu credeam insa ca se afla in cercul meu; sa fie aroganta? Sa fie naivitate? Nu am facut rau nimanui, nu am facut misto de nimeni, si nici nu am un cerc atat de larg de cunostinte – deci nu am motiv ca sa fiu luata peste picior asa.

Si tocmai cand ma gandeam eu la asta, pe mess m-a adaugat un Silviu, i-am dat accept si m-am uitat ;a avatarul lui. Pare un copilandru de 15-16 ani, nu stiu cum ar fi amic cu cel de 30. Nu am vb mult, asa ca o sa il mai las o vreme. Cred inca in coincidente, asa ca he gets the benefit of doubt from me:P For now.

Enjoy^^

Ce sa fie, ce sa fie?
Aflati in maxim 2 saptamani;))

poza nu contine persoanele reale, e ceva gasit cu Google search

Dialogul dintre ele:

- Stiti reteta de la drob? Spuneti-mi si mie, va rog, cate legaturi de ceapa si patrunjel imi trebuie.
- Maica, ai internet acasa?
- Am.
- Cauta acolo.

In cele din urma, mama a cumparat dupa instinct si pana la urma a luat cat ii trebuia.

Concluzia o trageti voi.

Carora li se adauga Kaji (blond) si Kiriya in sezonul 2 (2 episoade facute asa, ca sa promoveze jocul)

Povestea vine cam asa: undeva in Japonia exista un liceu numit Seiso, impartit in doua departamente: General si Muzical. O fata din Departamentul General vede o Fata (zana a muzicii; mascul) care, fericit ca a gasit pe cineva care il vede, ii da o vioara magica la care poate canta oricine iubeste muzica. Mai mult decat atat, o inscrie pe fata intr-un concurs alaturi de cei mai buni instrumentisti din Departamentul Muzical. Ea trebuie sa invete muzica si sa se adapteze rapid la noua situatie, dar din fericire este ajutata de un alt baiat din Departamentul General despre care aflam mai tarziu ca este pianist si ajunge si el in concurs. Fiiind ceva diferit, fata este privita ca un fel de animal exotic si interactioneaza in diverse moduri cu ceilalti baieti din concurs care ajung sa se indragosteasca de ea.

Dupa cateva episoade, ne-am prins ca ea o sa ramana cu celalalt violonist, si imaginatia ne-a zburdaaaat…in AMV-uri, in fan ficuri, din fericire si in doujinuri…era doar o chestiune de timp. Insa anime-ul a lasat treaba in coada de peste. Dupa 28 de episoade, fiinta e nemultumita, asa ca am inceput sa citesc manga. Si dupa cativa ani, luna asta manga a ajuns la sfarsit. Dupa 75 de capitole si cateva speciale, 8 posibile perechi (poate chiar 9, dar profu s-a cam abtinut)…am asteptat SA SE PUPE!!!!

Si uite ce am primit in schimb:

Fata il “ataca” pe la spate, dupa care…

…in mod tipic isi cere scuze, incercand sa se prefaca ca nu-i obsedata/stalkeritza (a se citi indragostita) de el, si ca asta e o reactie naturala…

…dar din fericire baiatul si-a pus ordine in sentimente inca de dinainte sa plece in Europa, asa ca se confeseaza…

…dupa care o imbratiseaza, si cu inca 4-5 pagini pana la finalul povestiiiiiiiiii…

Pai da. Si eu sunt indignata, nu numai Lili. Ce pisicii mei am asteptat 75 de capitole? Cheesy confession + lame hug?
Si dupa chestia asta vorbeste Lili despre cum o sa continue sa daruiasca muzica scolii Seiso si o ultima pagina cu toate personajele care ne arata ca “povestea merge mai departe”…bineinteles cu ea si el tinandu-si relatia secreta, probabil, pentru ca ceilalti par fericii in naivitatea lor ca mai au o sansa sa ajunga cu ea. Happy ending!

Asa cum va mai amintiti din posturile trecute, mai aveam 4 catei – dintre care a ramas unul pentru ca doi au murit in urma infectiei cu limbrici si unul a fost “adoptat” de o haita si de atunci nu l-am mai vazut. Am ramas cu femela careia mama i-a cumparat o zgarda roz si care vine in curte doar cand ii e foame. Dar nu despre asta am sa vorbesc acum. Acei catei erau deja intarcati, mancau chiar mancare solida – deci cresterea lor nu este o problema.

Ce te faci insa cand gasesti catei proaspat fatati? (avand in vedere ca unul era plin de sange, probabil ca nu aveau nici o zi). Ei bine, nici noi nu am stiut ce sa facem pe loc (nu am mai avut caini pana acum, doar pisici), si cum ora era prea tarzie ca sa snam veterinarul, am apelat la atat de bine informatul internet. Dupa un browsing de 10 minute, am aflat tot ce trebuia sa stim pentru inceput.

Culcus le-am facut dintr-un lighean mai mare si cu pereti inalti, cu prosoape vechi, si mai tarziu tata a luat si niste asternuturi sterile probabil speciale pentru puii mici de la un magazin de animale. Culcusul l-am amplasat in bucatarie langa calorifer, si le punem cate o sticla de 2.5 L cu apa calda ca sa se incalzeasca. Puii s-au atasat de sticla;)) Asternutul se schimba zilnic.

Cel mai important aspect ramane hrana, care in prima saptamana trebuie sa fie la doua ore. Apoi se poate trece la cunoscutul “de trei ori pe zi”. Parintii mei s-au chinuit mult saptamana asta…mai ales ca micutii sunt foarte vocali. Si nici macar nu scot sunete din specia lor, imita vaci, porci, gaini, perusi, pisic, etc. E amuzant, dar greu pentru urechile lor.
Trebuie sa evitam balonarea puilor care da crampe si multa galagie prin casa. Prin “trial-and-error” s-a decis sa se procedeze ca in cazul bebelusilor (pusi pe umar si batuti pe spate). A, si acum ii hranim cu biberonul (in primele 3 zile cu siringa).

Si acum, laptele. Nu e suficient sa fie lapte fiert de vaca, exista o reteta speciala:
- 2 cani de lapte de vaca proaspat – fiert
- 1-2 galbenuse (fara albus)
- o lingurita de miere
- o lingura de iaurt
- cateva picaturi lamaie
- eventual niste vitamine speciale pentru catelusi dizolvate in acest amestec.

Exista la magazine LactaDiet Colostru, pentru cei dispusi sa investeasca in catei (pret 73 RON pentru 20 de plicuri, ajung 3 zile). Sunt plicuri de lapte praf ce contine tot ce le trebuie, just add water.

Sper ca postul meu va reusi sa ii ajute pe cei care ajung aici cu google pentru ca au intampinat o problema asemanatoare.

Poate pun si niste poze mai tarziu;))

Si am intalnit in metrou de doua ori intr-o saptamana baieti care m-au facut sa retraiesc acest sentiment. Culmea, acesti baieti aveau niste lucruri in comun: un cub Rubik, mp3 player in urechi si avand in vedere ruta – studenti la Politehnica.

Primul statea jos, avea parul lung si cret, valvoi, casti in urechi, un cub cu aspect nou si l-a rezolvat intre doua statii.
Al doilea avea parul scurt, casti in urechi, cub mai vechi (se dusesera culorile pe margini) si l-a rezolvat de doua ori in 3 statii (s-a cam chinuit).
Cu miscari rapide, precise, roteau cubul in toate directiile parca stiind ce fac desi din prima nu intelegeam cum pot fi siguri ca aceea e miscarea corecta.

Dar hei, eu nu am fost in stare sa rezolv niciodata un cub Rubik. Mi-am luat unu la mare pentru ca era ieftin si vroiam sa vad si eu ce pot, dar oricat m-am chinuit, nu mi-a iesit nimic. I kinda envy them. I envy them a lot. Si mi-as lua acum cubul sa mai incerc o data, dar nu mai stiu pe unde este:( poate imi iau altul cand merg la mare anul asta…

Da, scuzati accentul meu de balta si poticnirile, am tras totul o data, l-am editat repede si l-am pus pe yt.

O sa incep sa fac tutoriale si pentru obiecte handmade, gen bratari si poate o sa mai apara si alte tutoriale de editare (ca deh, acum am prins gustul).