Disectie

(transcris dintr-un caiet)

Miercuri, 19 octombrie 2005

Ieri am avut biologie – desectie pe broaste.

Da, DISECTIE.

Sa-ti reamintesc: eu – indigestie, stare de greata provocata de gripa, Profa – disectie pe o boasca pentru a observa reflexul polisinaptic dupa indepartarea encefalului.

Sadism? Curat sadism.

Thank God ca nu ne-a obligat sa vedem cum l-a taiat cu foarfeca – adica, nu putea folosi un cutit sau un bisturiu?

Era odata o broasca mare – pardon, un broscoi, care oracaia fericit in balta lui pana ce a fost smuls cu salbaticie din mediul lui, din casa lui, pentru a fi sacrificat in numele stiintei.

CHEMATI PETA!!!!

Acest broscoi a fost transportat direct la Colegiul National Sf. Sava impotriva vointei sale.

Oare a avut o calatori placuta? Nu putem sti. Ceea ce se stie cu siguranta este ca a calatorit intr-o cutie alba de plastic. Era un broscoi din rasa broastei comune, desi nu era chiar un broscoi comun.

El era BROSCOIUL. The chosen one. Cel ales sa moara pe altarul stiintei intr-o anexa anosta, cu capul pe jumatate taiat, sectionat de o foarfeca, sub ochii unor elevi sadici si insetati de sange. Nu vreau sa dau nume (*cough* filosoful *cough*). Si ca si cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, profa l-a atins pe bietul broscoi pe picior cu acizi de diferite concentratii pentru a-l forta sa reactioneze. In cele din urma, a trecut prin toate stadiile reflexului polisinaptic si ne-a arat sfarsitul – adica starea generala, atunci cand, atins de un acid cu o concentratie mai mare, isi zbate toate membrele.

Restul capului ii era agata de un suport ce il tinea suspendat vertical deasupra catedrei, astfel incat toti am putut sa il vedem. Si cand te gandesti ca cu o ora inainte oracaia speriat in bratele profei iar noi radeam…Imi este rusine sa spun ca si eu radeam de sunetele pe care le scotea, dar chiar mi-a fost mila de el. Se mai destinsese atmosfera…

Dar bietul broscoi? Ce vina a avut el?

Cat de mult a putut sa sufere in clipa in care moartea cruda si definitiva l-a chemat in bratele ei? Oare ce a agndit in acea clipa cand a murit singur, atat de singur, desi era inconjurat de toti? De ce a trebuit sa fie folosit in felul acesta? Ce imagine de cosmar – cu acea bucatica ce atarna, si reflexul polisinaptic care l-a facut sa-si miste disperat membrele, incercand sa iasa, sa plece…

Si cui o sa foloseasca? Elevii nemedicinisti vor uita ce au invatat – oricum, important nu este „materialul” in sine. Imprtante sunt fazele reflexului, nu? In nici un caz broasca folosita pentru experiment.

–––––––––––––––––––

Nu luati in seama prea mult acest post de frant inima, kay?

Anunțuri

3 gânduri despre „Disectie

  1. imi este mila de biata broscuta….=[
    adik cum spuneai si tu..sa fie sacrificata in numele stintei ><
    ahh dar ce amintiri, oricum felicitari pt site..=]
    sper sa mai gasesc asemenea amintiri =]
    si …R I P …poor…poor… saraca de tn

    • wow^^ai tras si tu cu ochiul la noul meu blog:)) multumesc pt comentariu:P da, eram intr-o dispozitie de-asta revoltata cand am avut acea ora de biologie, si am uitat destul de repede de fazele reflexului polisinaptic…cel putin pana m-am apucat serios de invatat pt admitere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s