O noua specie

Anul acesta, in timpul unei plimbari pe malul marii cu scopul de a inhala aerosoli (daca stiti ce-s aia, feriti-va de ei:)) am descoperit o noua specie de zburatoare ( a se citi, pasare) pe care am decis sa o denumim Gaina de mare.

Pontus Gallina

Gaina de mare este o zburatoare cu cioc lung, negru, puternic si penele in nuante de gri si bej. Are in jur de 30-80 de cm lungime si avengura aripilor de 70 cm. Cantareste intre 100 g – 1 kg.

Ea se hraneste cu orice, dar absolut orice, de la scoici si PETsti plutitori pana la copii nesupravegheati lasati sa se joace pe balcon la hotelul unde v-ati cazat.

De obicei umbla in gasti sau in haite, cu deosebirea ca cei din gasti prefera sa zboare razant la 1-2 metri de sol iar cei din haite merg pe nisip sau plutesc pe un val, asteptand inconstientul care vrea sa braveze in fata iubitei si inoata dincolo de geamandura. Daca in timp ce inotati, nu mai vedeti tarmul sau marea, nu mai e cazul sa sperati, inseamna ca v-au scos deja ochii.

Comunica prin tipete ascutite care fac sopranele geloase (sora-mea, cel putin) si din cand in cand au nerusinarea sa pozeze nud in reviste porno (vezi revista National Geographic). Sunt pasari perverse care isi fac cuib pe sol sau pe stanci si lasa 2-4 oua. Nu va recomandam sa le cautati cuibul – turistii care au dat peste el din greseala inca mai sunt internati la terapie intesiva.

Puteri speciale: pot citi gandul oamenilor. Altfel, nu imi pot explica cum gaina care plutea la 2 m dupa geamandura si-a luat zborul dupa ce i-am propus lui tata, in gluma, sa o prindem, sa ii sucim gatul si sa facem un gratar in seara aceea.

Hei, nu va uitati la mine asa dezgustati…voi ce credeati ca mancati la KFC?

Despre donarea de sange la Carol Davila

Am citit acum o saptamana un post care m-a enervat teribil, dar din pacate nu stiu ce are wordpress-ul, ca nu ma recunostea logata si nici nu ma lasa sa ma loghez, asa ca nu am putut sa-i las raspuns. Iata ce scrie Alina:

„Mânată de dorința de a face un bine , am fost ,astăzi, la Universitatea de Medicina şi Farmacie “Carol Davila” pentru a dona sânge.

Stiu că pentru unii nu contează , că mai bine ar sta acasă și ar dormi decât să doneze 450g de sânge ,insă, sentimentul pe care ți-l dă ideea că ai făcut un bine unui OM care, realmente , a avut nevoie de ajutorul tău , este unul ce nu poate fi descris în cuvinte.

Ajunsă acolo, am încercat să aflu cum ar trebui să procedez, prin ce etape trebuie să trec pentru a ajunge cu acul în venă .

Răspunsul a fost unul care m-a dezamăgit profund : „Ne pare rău , nu se mai fac înscrieri … Veniți mâine mai de dimineață poate prindeți un loc !”Acum , eu nu înteleg un lucru , trebuie să te ÎNSCRII pentru a DONA sânge? Și , mai mult decât atât , trebuie să prinzi un loc? De ce? Pentru ce? Pentru niște tichete de masă ? Pentru scutirea pe o zi de la serviciu?

Băi, voi sunteți normali? Eu vin acolo să-mi DONEZ sângele , nu să-l VÂND! Știu că sunt oameni care trăiesc din asta ,dar nu trebuie să le taiați elanul cu un asemenea raspuns , zis pe un ton atât de anost celor care ,chiar, iși doresc să AJUTE !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Draga Alina,

O studenta care trece in anul 4 si nu a donat niciodata sange pentru ca nu intruneste conditiile o sa iti raspunda.

In primul rand, daca tii neaparat sa donezi, asa cum spui, ca sa ajuti oamenii, nu trebuie neaparat sa te duci la Carol Davila. Cu totii vrem sa ajutam, si eu am vrut sa donez si nu am putut. E pacat, mai ales ca am cea mai rara grupa sangvina. In fine, ma indepartez de la subiect. Carol Davila nu e singurul centru de donare. Exista multe spitale, etc., etc., unde dorinta ta de a ajuta oamenii este sau nu rasplatita  prin bonuri de masa.

La Carol Davila insa, aceasta campanie dureaza doar o saptamana, saptamana in care  majoritatea studentilor ce intrunesc conditiile se imbulzesc in acea sala manati de aceleasi sentimente ca si tine. Nici ei nu au neaparata nevoie de bonurile de masa, nici sa se dea bine pe langa SSMB, desi scutirea pe o zi de la cursuri/lucrari practice e o perspectiva atractiva pentru unii dintre ei. Nici macar analizele gratuite, pentru sa deh, studentii au totusi acces la chestii de-astea fluierand. Deci care e problema?

Daca ai fi intrebat SSMB-istii ocupati de pe acolo in loc sa ramai socata pe loc si sa pleci, tragand concluzii dupa, ai fi inteles ce inseamna donare de sange acolo si de ce iti trebuie programare.

In primul rand, nu poti sa vii de pe strada si sa donezi pur si simplu, ca asa vor muschii tai. Trebuie sa completezi un chestionar pentru ca ei sa stie daca  intrunesti conditiile necesare – e vorba aici de boli, faza ciclului menstrual, medicatie, etc. Apoi, ti se face grupa sanguina. Apoi, ti se fac analize ca sa se afle daca intr-adevar sangele tau poate fi folosit fara riscuri. Toate astea consuma timp. Acum, desi sala unde se fac toate astea e mare si sunt mai multe echipe, fiecare cu echipamentul lor, cred ca iti dai seama ca multi oameni doneaza. La medicina exista 800 de studenti pe an, dintre care sa zicem ca jumatate doneaza. Inmulteste cu 6 ani si mai adauga si profii si oamenii din afara facultatii care vin sa doneze. Vezi cat face si acum gandeste-te cum ar fi sa se imbulzeasca toti dimineata pe usi la donare. Ce s-ar intampla?

(Eu, cel putin, trecand pe acolo in acele zile in pauze, mereu vad coada de doua ori cat diagonala amfiteatrului mare.)

Asa ca, logic, s-a facut acest sistem de „programare”, alocand fiecarui donator un interval de timp (s-a estimat cat dureaza pregatirile pana la donare) , si s-a calculat cam cati pot dona intr-o zi. Iar acestia care se imbulzesc dimineata iau biletul cu numarul, li se spune la ce ora sunt asteptati si asta e. Tu ai venit probabil dupa ce se epuizasera toate sloturile pentru ziua aia si ai fi putut fi programata in ziua urmatoare.

Bonuri de masa & stuff sunt oricum acolo pentru toti,  unii mai dau si fara (peste program, daca au pile la ssmb) ca deh, toti mergem acolo sa sa ajutam, gandindu-ne ca in caz de accident, Doamne-fereste, si noi am vrea sa fim ajutati.

Vezi de ce nu e frumos ca o persoana nobila ca tine sa traga concluzii rautacioase fara sa se informeze?

Leapsa: on books & … stuff ~ tag de la Mirela

  • Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Ultima carte citita complet este Hotel Transilvania de Chelsea Quinn Yarbro.  Am primit-o in urma unui concurs de literatura desfasurat pe un forum, si mi-am zis ca e totusi cazul sa o citesc. Si nu am regretat deloc, desi nu parea sa fie genul de lectura pe care mi l-as alege. Actiunea se desfasoara in secolul 18, in Parisul lumii bune si in imprejurimi. Avem conti, casatorii aranajate, baluri si petreceri, satanisti si un vampir. Ce m-a impresionat pe mine foarte mult este realismul cu care s-a facut portretul acelui vampir, departe de sclipiciurile marca Twilight sau de violenta din Blade. Autoarea a ales sa foloseasca doar informatiile care apareau in majoritatea culturilor despre aceste creaturi. Contele de Saint Germain este un om fermecator – in varsta de 40-45 de ani, bogat (se banuieste ca asa si-a cumparat titlul de conte), misterios si erudit, cu bun gust. El se hraneste cu sange, dar hranirea propriu-zisa are un caracter erotic iar contesele singuratice, blocate in casatorii aranjate i se ofera de buna-voie. Nu se teme de obiecte sfintite, chiar poate purta crucifix, si in general iese noaptea. Este foarte puternic fata de oameni, si intelept. Ia partea celor aflati la nevoie si ofera ajutor celor care au nevoie de el. Este preocupat de descoperirile stiintifice si de alchimie.

Departe de pasajele scarboase, de torturi si de morti, cred ca in general merita citita de cei peste 15 ani. Acum am inceput sa citesc „Leaganul pisicii” de Maurice Baring, din colectia Carte de Buzunar de la Jurnalul National. Am citit ieri in tren primele 50 de pagini:P.

  • Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?

Grea intrebare :)). Mi-ar placea sa fiu un personaj feminin puternic si independent, care in final ajunge unde vrea. Nu ma pot gandi chiar acum:)) dar am fost mereu atrasa de SF sau fantastic, asa ca mi-ar placea sa fiu o studenta oarecare la Hogwarts sau poate un ucenic Jedi al lui Qui-Gon Jinn.

  • Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?

Nu cred ca am vazut filme din aceasta categorie:)) cand zici film frumos, ma faci sa ma gandesc la arta, si nu am ajuns niciodata sa ma gandesc la un film ca la „arta”, desi am aplaudat la finalul multora. Acum, daca ai schimba intrebarea si ai zice „impresionant”, sau „care te-a marcat cel mai mult”, ar trebui sa ma gandesc la ceva la care am plans. Si aici exista Titanic, The Notebook, etc. Pentru mine scenele in care doi batrani se iau in brate intinsi in pat si, impacati cu totul si iubindu-se o viata intreaga mor impreuna sunt printre cele mai impresionante. Nu tineri, nu alte morti, ci batranii, pentru ca mereu simt o putere imensa in ei. Eu acolo plang, pentru ca in mine exista un respect imens, aproape de veneratie pentru asa ceva. Asta este cea mai frumoasa moarte cu putinta.

  • Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Nicolae Breban. Ca sa ii dau in cap inainte sa scrie  „Animale bolnave”, singura carte care m-a torturat vreodata.

  • Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?

Nu am una. Mie imi plac mai multe melodii din mai multe genuri, si cateodata am fixatie pe cate una, pe care o ascult fara oprire 1-3 zile, apoi ma plictisesc de ea si trec la alta. Mel pe care am facut fixatie ultima data este Pink de la Aerosmith (vina lu’ Mariko). Dar am taiat-o repede pentru ca trebuie sa fac AMV pe ea, deci pot face alergie la ea abia dup-aia. Cea de dinainte e Romeo & Cinderella de la Vocaloid. Ti-o recomand, Mariko-chan:P sa o vezi cu subtitrare in engleza;))  Iar cea de acum e Cobra Starship – Hot Mess:P – si asta pentru ca azi am citit un fic….yaoi…cu Prince of Tennis inspirat dupa mel astaXD

  • Unde ai locui un an, departe de casă?

Cred ca mi-ar placea intr-o statiune pe un litoral undeva, intr-o zona linistita, cu aer curat si apa limpede (nu-mi place la munte). Si neaparat, sa vorbesc limba de acolo.

  • Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?

Folosesc semne de carte sau retin pagina. Daca las cartea pentru minute-ore, nu ma chinui sa caut un semn de carte. Semne de carte – le folosesc ori pe cele de carton luate cu cartea, ori bratari de ata facute de mine. Nu am indoit niciodata coltul vreunei carti, sincer nu am simtit nevoia. Adevarul este ca am fost crescuta in spiritul respectarii cartilor: le puneam coperte, nu scriam decat cu creionul pe ele, etc. Asta nu explica starea deplorabla in care arata bietul meu carnet de student:))

  • Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Nu prea. Am primit carti cadou cand eram la liceu. De la facultate, toata beletristica mi-am cumparat-o eu din banii de buzunar. Dar daca la categoria asta intra si premiul de la acel concurs pe forum, atunci „Razboiul lumilor” de H.G.Wells si „Hotel Transilvania” de Chelsea Quinn Yarbro.

  • Îți place să reciteşti unele carţi?

Da, am recitit „Cercul Poetilor Disparuti”, Shogun (cand a iesit cu Jurnalul National)  si alte cateva carti anul asta. In general nu am timp sa citesc decat in perioadele fara sesiune si fara lucrari/colocvii.

  • Care crezi că este cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?

Orice carte de basme, pentru scolari in clasele mici. Ei trebuie sa invete sa viseze si sa-si dezvolte imaginatia. Mai incolo, depinde de limitele lor daca vor sa citeasca mai mult / si altceva.

  • Care e locul preferat pentru lectură?

Un scaun comod cu spatar sau un fotoliu. Inainte, cand locuiam la bunici, stateam in pat, sprijinita in unghi drept pe perna.

  • Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?

Impresiile si recomandarile prietenilor mei imi aprind curiozitatea, dar hotararea de a citi acea carte o iau dupa ce aflu subiectul – eventual citind rezumatul general sau ceva de genul de pe ultima coperta a cartii sau de pe net. Cateodata refuz sa citesc o carte pe care cineva mi-o flutura cu tupeu sub nas doar pentru ca ceva citit pe ultima coperta mi-a displacut.:P

Trebuie sa dau mai departe? Chiar nu stiu cui sa dau tag:(( Doriana cred ca nu are blog, asa ca o sa isi ia tag de la mine Cedik si George. Ce evil sunt, muahahaha^^

Prince of Tennis – recenzie generala

bishonenii astia ar trebui sa atraga destule fete...

Hm… de ce generala? Pentru ca am de gand, candva, in viitor sa il discut pe episoade, asa cum e discutat pe blogul Intensive Tennis, deoarece este un anime destul de complex si de….fascinant(?).

Stiti si voi cum sunt anime-urile acestea a caror poveste se invarte in jurul unui sport, nu? Probabil ca ati vazut sau ati auzit de Captain Tsubasa sau de Slam Dunk. Sportul in chestiune tinde sa depaseasca mult limitele logicului si sa intre cu nerusinare in fantastic, inventand miscari /lovituri /tehnici imposibile din punct de vedere fizic pentru om. Si daca la Captain Tsubasa erau mai moderati din acest punct de vedere, in Prince of Tennis (Tenisu no Ōjisama) , Konomi Takeshi ne nauceste cu niste miscari a la Drangonball Z. Si iata cum, dintr-un anime plictisitor – sau cel putin „pentru fete”, asa cum ne avertizeaza titlul – se scoate Konomi-sensei si isi face fani de ambele sexe si dintr-un interval mai mare de varste.

Dar hai sa vedem atractiile principale ale acestui anime:

~ Tipul cool si silentios, in afara de replica „mada mada dane” – culmea, mai e si personajul principal al acestui anime – Echizen Ryoma

~ Obligatoriu, perechea lui – eroina din shonen – agresiva sau timida, in cazul acesta timida, si fara sanse sa ajunga cu el (pentru ca el este prea cool pentru ea) – Ryuuzaki Sakuno

~ fanclubul lui Ryoma – nu foarte manifest, dar…nu, Shiba, esti reporter, nu ai voie sa te inscrii in fanclubul unui baiat de 12 ani!

~ BISHONENI!!!! Multi, extrem de multi pentru o serie! Atat de multi incat poti sa iti faci harem, si mai raman si pentru prietenele tale. 😛 Ii descoperiti pe masura ce avanseaza povestea, si echipa pe care o urmarim trebuie sa se lupte cu alte echipe pentru titul.

~ S.S. (=smiling sadists). Ii stiti, nu? Tipii care iti zambesc in fata in timp ce se gandesc cum pot sa te tortureze mai bine:P. Aici avem *soc* 2! Fuji Syuusuke din Seigaku si Yukimura Seiichi din RikkaiDai.

~ Yaoi hints. Este un shonen, iar prietenia dintre baieti este cea mai importanta!

~ Dragonball Z. Pentru referinta, cautati meciurile lui Sanada Genichirou. Sau ale lui Seigaku cu Shitenhoji in semifinalele Cupei Nationale.

~  Twilight. Sau baieti care sclipesc. I-a invatat Edward, stiu eu^^. Tezuka Kunimitsu, si mai ales Echizen Ryoma (printul din titlu). Priviti aici transformare Sailor Moon! [!!!MAJOR SPOILER!!!, deci pe riscul vostru]

~  Raspunsul la intrebarea: cum au disparut dinozaurii? Pai i-a inghitit Tezuka Zoooone. Vedeti filmul Tennis no Ōjisama – Futari no Samurai.^^

~ In final: TENIS. Da, e totusi un anime despre tenis.

Deci, anime-ul urmareste evolutia unui baiat de 12 ani numit Echizen Ryoma – care se inscrie in gimnaziu (la ei, middle school) la Seishun Gakuen, prescurtat Seigaku. El a venit din America si acum trebuie sa isi continue studiile in Japonia. Daca ar fi sa il descriu intr-un cuvant, l-as numi „arogant”. Baiatul asta poate sa il bata pe Ciel Phantomhive la aroganta orb si cu mainile legate la spate.

Intr-adevar, Echizen Ryoma are motive sa fie mandru de el. Este foarte bun la tenis – mai bun decat orice baiat de varsta lui – si  are 4 campionate de juniori la activ. Asa ca, dupa cateva meciuri, ocupa un loc in pozitia de „Regulars” in cadrul clubului de tenis. Regulars sunt cei mai buni 8 jucatori de tenis din club, alesi la fiecare cateva luni printr-un turneu in cadrul clubului – si ei sunt cei care participa la meciurile cu celelalte echipe din campionat.

Ajungem sa cunoastem treptat fiecare membru Regular, si pe adversarii lor pe masura ce povestea continua.

Ce imi place mie foarte mult (fiind avertizata de la inceput ca voi vedea 178 de episoade) este ca povestea nu devine plictisitoare, nici taraganata prea tare, iar fillerele sunt extrem de amuzante.:)) Sigur, imi plac si baietii:P Unele lucruri va vor soca, dar o sa va obisnuiti cu ele. In incheiere, va ofer un pahar de Inui Juice…

Otoshidama: un suc sanatos pentru intreaga familie!

acum poate fi folosit si ca arma biologica!

…savurati cu placere!

...si da, insecta aia este ingredient.