Reaching out to you

In capitolul 5 am acordat 2 premii de fidelitate pentru 2 persoane de pe ff.net care au citit fanficul si au comentat la fiecare capitol.

M-am reapucat sa scriu dupa 2 ani de pauza, cu multe chestii neterminate, si ceea ce trebuia sa fie un yaoi usor oneshot (apoi de 2 capitole), a ajuns sa aiba 5 capitole si chiar review-uri^^ asa ca am decis sa fac spontan un gest de multumire si i-am intrebat pe cei 2 care sunt personajele lor preferate nr 1 si nr 2 din prince of tennis, si le-am facut un set icon + sig. Adevarul e ca nici la GFX-uri nu m-am mai bagat demult, asa ca am cautat tutoriale:P

Sunt recunoscatoare pentru faptul ca am review-uri, pentru ca si eu sunt cititor avid si decat sa scriu cateva cuvinte, prefer sa pun favorites si story alerts. I’m such a jerk:P

In final, iata ce a iesit:

Namantos: (1)Kirihara Akaya, (2) Kaidoh Kaoru

Mikageshi: (1) Fuji Shuusuke, (2) Echizen Ryoma

Fanficul il gasiti aici: Reaching out to you

Preferabil sa vedeti tot anime-ul Prince of Tennis inainte, e plin de spoilere (pentru ca Liliadent Craza apare doar la Nationale, adica in OVA-uri)

Tipii de la fereastra ta

Si aceasta ar cam fi prima mea parodie muzicala.

A inceput de la o reclama la Q-Fort, cea care foloseste chiar aceasta melodie. Stiti? Ploaie, castel, tipa bruneta cu parul lung, tip ud afara bate la geam.
Apoi, eu si tata am inceput sa fredonam melodia.
Si eu am zis „un borfas ud si diliu” la care tata a completat „inarmat cu-un bisturiu”

Iar eu mi-am zis ca am putea face un intreg cantec asa.
Treaba s-a amanat pentru ca nu am reusit sa gasesc instrumentalul, dar azi la cor am deci sa continui versurile, si am reusit sa termin tot cantecul. O colega a contribuit cu Heidi Klum („vreau si eu un actor/cantaret/something) care se termina in -um”), iar tata mi-a oferit versul „cu galosii-n viata ta”, pe care eu l-am transformat ulterior in „cu bocancii-n viata ta”, pentru ca mi se pare mai pervers.

Surorii mele i-a placut, la fel si catorva prieteni de pe mess, asa ca parodia a aterizat fix pe youtube:P

Melodia nu imi apartine, este Semnal M – La fereastra ta, asa cum multi probabil stiti deja. Negativul e cam…fragmentat pentru ca am gasit doar 51 de secunde si a trebuit sa imi tai si sa imi lipesc eu bucati, si nu sunt maestra in editare audio:P Un negativ intreg si bun e foarte greu de gasit:(
Videoul e cel mai simplu cu putinta (luat si pus 2 sparkle-uri de pe yt). Daca voi vrea sa editez ceva mai incolo, mai vad, dar deocamdata nu m-a interesat editarea video. As putea sa fac un duet cu tata, ar fi interesant:P

Luati nota de soprana care canta alto (yours truly avea din fericire, vocea incalzita de la cor. Si acolo am scris si versurile:P).

Si enjoy, bineinteles^^

Oh, the FAN SERVICE!!!

Si chiar cand credeam ca muzicalurile Prince of  Tennis culmineaza la capitolul  Smexy cu Koori no Emperor am gasit ceva si mai si – culmea, cantat de echipa mea preferata, Rikkai Dai:D

Vreau sa fiu un sacou de-ala…poate chiar al lui Sanada…ah, nu-mi vine sa cred ca il insel pe NiouXD ce naughty sunt:P dar nu e vina mea, Sanada a devenit mult prea smexy aici:P Toti sunt^^

Avertismente: smexy, anime dudes in real live action, drools, nosebleeds, sensual sac suits^^


Sunt atat de smexy, incat in prima faza nu mi-am dat seama ca unii canta mai pe langa ton. Deh, sunt fata…

Fetele care tipa cand doi tipi ajung spate in spate sunt cu siguranta fane yaoi. As tipa si eu! Platinum Pair FTW!!!!!:P

Si ca sa alunece totul mai usor, dupa ce am vazut versiunea initiala (in uniforma de tenis), m-am prins ca de fapt asta e un cantec prin care vor sa ii „avertizeze” pe cei din echipa Seigaku ce o sa se intample daca se pun cu ei.

Lyrics translation:

We’ve got you cornered, there is no afterwards

It’s the end of the world –

For you, the edge of the cliff is very near.

Just ahead, there is no road to follow

You’ll keep on falling off the edge into hell –

For you, the edge of the cliff is very near.

We are nearing the summit of our climb to victory

Even though your dream was wasted, let’s talk with each other

And after we console you

Our laughter will make you cry.

Completely smashed, unable to stand up

This is the place where you met your limits –

For you, the edge of the cliff is very near.

Give it up already. There isn’t a next time.

Admit your defeat and feel the despair –

For you, the edge of the cliff is very near.

We are nearing the summit of our climb to victory

Even though your dream was wasted, let’s talk with each other

And after we console you

Our laughter will make you cry.

We’ve got you cornered, there is no afterwards.

It’s the end of the world –

For you, the edge of the cliff is very close…very close…very close!

Dimineata la cimitir (voi, cei pentru care moartea inca nu exista, nu cititi!)

Astazi este prima zi cand am iesit afara de cand a inceput racirea brusca a vremii. Tataie a vrut sa ne duca pe mine si pe Raluca sa vedem cimitirul unde si-au luat Loc de Veci, si sa plateasca taxa anuala de 60 RON pe 2 locuri. Asa ca m-am sculat devreme (la 7.15) si ne-am dus sa ne intalnim cu el la Romana iar de acolo am luat 368 pana la capat. Tataie ne-a adus covrigi, super tare, pentru ca nu luasem micul dejun inca.:P  Tataie, de obicei mai prevazator, a venit azi in maneca pana la cot, iar sora mea, desi si-a luat maneca lunga, era maneca unei bluze subtiri. Eu am dat „moda” pe confort si caldura, asa ca mi-am luat un jerseu verde deschis grosut pe care l-am „asortat” la blugi si adidasi.  Mie mi-a fost bine, dar ei doi au cam tremurat. 😦

Dupa ce a platit taxa de intretinere anuala, tataie ne-a aratat si locul, si s-a mirat ca restul cimitirului s-a umplut asa de repede; se pare ca atunci cand si-au luat ei locurile, era pustiu prin jur, iar acum erau inconjurati de alte cruci si cavouri. In plus, tataie care si-a luat modelul bisericii de cruce, acum se interesa de cruci de marmura.

Cimitirul dimineata e foarte calm, nu e nimic infricosator acolo. Stiu ca noaptea e alta poveste, dar ziua e o atmosfera calma, poate chiar – nu stiu, iti starneste compasiune si ceva cald. Pentru mine, care nu am mai fost intr-un cimitir de cat eram mica si atunci nu intelegeam nimic, am inceput sa apreciez ceea ce inseamna cimitirul pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Bunicul era foarte calm, parca isi compara o casa, ne povestea despre cruce (pe care si-au scris deja data nasterii). Pentru mine a fost putin tulburator sa vad asa ceva, dar nu destul de tulburator pe cat ma asteptam. Batranii sunt deja impacati, sunt pregatiti, si acest lucru eu il respect foarte mult la ei.

Am invatat cu aceasta ocazie diferenta dintre locuri de veci si locuri de 7 ani. Locurile de veci implica bani + timp + hartogaraie, platesti anul 30 RON pe loc si ramane familiei (pot fi ingropati mai multe generatii), iar cele de 7 ani sunt „de urgenta”, cum m-am exprimat eu ca sa ii explic unei Raluci confuze. Daca mori si esti tanar, nu ai loc, te ingroapa acolo. Locurile de 7 ani sunt diferite de cele de veci si prin amplasament – sunt oblice fata de carare, nu ca cele de veci care sunt drepte (paralele sau perpendiculare cu cararile). Cele de 7 ani sunt si mai diferite intre ele, unii isi permit marmura sculptata, marmura alba sau neagra, iar unii doar doua scanduri putrezite legate cu sarma. Am avut o strangere de inima cand am vazut acel mormant.

Raluca privea fascinata pozele „ia uite ce tanara si frumoasa era cand a murit – 27 ani), sau alta „si ea e tanara, dar e urata”, cupluri, un tip „uite ce poza mare are – era desen, la care eu – da, pai asta e ideea, sa vie vizibil de pe alee”. Am certat-o putin ca face si in cimitir acelasi lucru ca si pe strada – adica sa se uite la oameni si sa isi comenteze defectele sau calitatile lor fizice, in loc sa se uite la cruci – arta pe care o fac astia in marmura – sau la flori (asa cum am facut eu). Tataie stiu ca s-a uitat numai dupa cruci de marmura. A tot incercat sa afle pretul uneia, dar muncitorii de la cruci, administratorii cimitirului & co nu puteau nici macar sa estimeze si il trimiteau pe tataie la patron. El a ramas cu ointrebare fara raspuns, pana la urma, si apoi mergand la biserica noua „sa o vedeti si voi”, a descoperit pe langa ziduri un mormant, posibil al unui preot, si dupa ce s-a uitat la nume si-a dat seama ca este o veche cunostinta de-al lui care se zbatuse enorm ca sa faca bine pentru biserica si cimitir, si i-a parut rau.

In biserica, am dat peste niste femei – fara indoiala cele de la vanzari lumanari si administratoare / ingrijitoare. Le-a intrebat despre preot si ele au raspuns ca stiu ca a murit de ciroza, dar nu stiu daca i-au cedat rinichii sau mai stiu eu ce. Afara, i-am explicat putin nui tataie ce-i cu ciroza. Imi pare rau si mie pentru parinte, mai ales ca a decedat chiar in iulie anul asta. Un OM adevarat sa sfarseasca asa:(