Geocaching

Am aflat de ceva timp, de la prietena mea Diana din Canada, despre acest fenomen, dar abia azi am ajuns sa caut cache-uri pentru prima data, spontan, sub indrumarea Mirelei.
Din cauza asta, poza nu e facuta cu un aparat foto sau ceva de calitate mai buna, ci cu camera de la mobil, fara setari cine stie ce.

Dap, poza e pixelata e veeery bad quality!
Mainile sunt ale lui Kitishor:P
In ea erau doua foi cu data si numele celor care au gasit-o si un fluturas albastru (parca).
Am fost foarte fericite ca am gasit-o, asa ca am decis sa ne alaturam si noi site-ului si sa mai cautam si altele!

Informatii despre cache aici:
http://www.geocaching.com/seek/cache_details.aspx?guid=5de6d266-b230-42c3-821e-59c48efbd75c

Despre Double Lariat si alte chestii

Tezuka no Double Lariat:


Draga Doriana
,
Cautand astazi poze cu Kaido Kaoru pentru un MEP part pentru ziua de nastere a unei fete din America, am dat peste…chestii cu Tezuka. Acum, eu daca as fi gasit aceeasi chestie cu Niou sau Yukimura, m-as fi entuziasmat si as fi tipat ca apucata:)) asa ca mi-am dat seama ca e cazul sa incep sa salvez si sa iti trimit:D
Pozele o sa ti le dau prin privat, dar vreau sa share-uiesc public cu tine (si alti fani PoT romani, aia putini dar buni) acest viddie:D

Are un lyrics sync atat de bun, cum nu am mai vazut demult. Si nu ma asteptam sa vad un AMV cu Tezuka pe o melodie de la Vocaloid. Aceasta se numeste Double Lariat si e cantata de Megurine Luka.
Azi am ascultat-o si eu integral pentru prima data, asa ca a fost obsesia mea pe ziua de azi:))

Ca sa va minunati si voi de editor, cat de bine le-a potrivit, iata versurile in engleza:

Double Lariat by Luka

An 85 cm radius is as far as my hands can reach
I’m going to show you now, so please stand back

It was fun just to spin, and I wanted to stay that way
When I just kept spinning I forgot how to stop
My pals around me spun much better than me
So I muttered, „Oh well,” and pretended to give up

A 250 cm radius is as far as my hands can reach
I’m going to start moving around now, so please stand back

It was fun to spin aimlessly, and I wanted to stay that way
If I kept on spinning aimlessly, I believed something could come of it
My pals around me could spin so much higher than me
So I pretended to sulk when my neck grew sore from watching from below

A 5200 cm radius is as far as my hands can reach
I’m going to start flying around now, so please stand back

What do you think? If my former self could see me now, would she be proud?
Though I’m growing dizzy and losing my balance

The streets of the town, observed with my head tilted 23.4 degrees
Suddenly became a color I’d never seen before

A 6300 km radius is as far as my hands can reach
I’ve realized that I can do it now, so please stand back

An 85 cm radius is as far as my hands can reach
When I someday grow tired of spinning, please stay by me.

Ok, acum am ajuns la categoria „alte 2 chestii”.

Ma mira ce stiri pot sa bage astia la TV. Sigur, mi-a placut ca au recunoscut fenomenul Vocaloid, dar dude…nu au pronuntat nici „vocaloid”, nici „miku hatsune” cand au vorbit despre concertul „diveri virtuale cu vocea sintetizata care strange mii de fani la concerte”, si i-a dat cu holograme, proiectie etc. Stire de 1 minut, ca sa stiti. Si au prezenat putin din melodia „world is mine” a lui Miku Hatsune, dar nu imi place cantecul (plus ca puteau sa aleaga altul, mai cunoscut / cu un dans mai bun, asa ca eu, ca sa va exemplific la ce se refereau, am sa pun video-ul Lukai de la Double Lariat:))

Imi place ca in loc sa foloseasca instrumentalele care se afla gratuit la dispozitia tutoror (marea majoritate a melodiilor Vocaloid sunt facute de useri de pe Nico Nico Douga), au adus instrumentisti adevarati. Si oamenii chiar par sa se distreze, acompaniind o…holograma. GG guys!!!

And the second thingy:
Prima parte a filmului „Harry Potter and the Deathly Hallows” va avea premiera in Romania vineri pe 26 noiembrie. Taman dupa examenul de la Pneumo, super!^_^
Cine vrea trailerul? *wink*

Nu mai pot astepta inca juma de an pentru partea a doua:((

NijiKon 2010 ~ ziua 1

Iarasi, pe buna dreptate o sa ma intrebati de ce abia acum.
Raspunsul este simplu: fiinta este lenesa si obosita.

Asta e, am asteptat atat, informatiile cu siguranta nu mai sunt fresh in capul meu, dar daca abia in ceasul al 12-lea m-am hotarat sa scriu, indignata ca in arhiva de octombrie nu am nimic, trebuie sa ma suportati. Cred ca sunt ultima care mai scrie despre asa ceva, toti au comentat si rascomentat subiectul, s-au complimentat sau s-au certat, si in fine, toti v-au spus mult mai multe decat o sa spun eu aici.

Pentru mine, anul acesta evenimentul principal a fost cosplay-ul, si am sa va explic pe undeva si de ce.
AMV-ul a devenit deja traditie. Particip la concurs inca de la NijiKon 2007, prima data cand s-a organizat si pe cand oamenii nu aveau pretentii de la editori; proiectau tot. Eram si putini editori, e adevarat, si pe vremea aia eram singura care s-a gandit sa editeze pe muzica romaneasca. Ei bine, AMV-ul mai e cum mai e. Fie ca il faci in timpul tau liber, relaxat and all, fie ca te grabesti sa termini inainte de termenul-limita pentru inscrieri, l-ai facut si gata. It’s over, e timpul sa isi bata juriul capul cu el.
Dar la cosplay e altceva. Din momentul in care te-ai gandit ce personaj vrei sa fii, pana in ziua de dinainte de concurs la ultima repetitie, sceneta ta este ceva viu si stresant, care se transforma repetitie de repetitie (daca ai timp si noroc sa faci mai mult de 10 repetitii). In final, ceea ce prezinti publicului este tot ce poti da mai bun. In caz contrar, vei fi huiduit fara retineri.

Ce este diferit anul acesta fata de alti ani, este ca au „spart” concursul propriu-zis in doua categorii:
– creatie
– interpretare.
Proba de creatie ii lasa sa se evidentieze pe cei care si-au creat costumul singuri sau cu familia, lucrand cu multa grija la accesorii si incercand sa copieze cat mai fidel poza.
E cu atat mai stresant cu cat trebuie sa dovedesti publicului ca tu ai facut tot ce e acolo si vei primi note mai bune daca costumul este complicat. Intrarea in personaj este de asemenea importanta, dar mai putin.

Proba de interpretare este ca un colag de salvare pentru „aia, restul”. Noi, marea masa a cosplayerilor, care habar nu au sa croiasca, nu au masina de cusut si nu se incumeta, chiar daca rezervandu-si 2 luni pentru un costum ar putea sa il termine la timp si daca l-ar coase de mana.
Nu sunt total noob cand vine vorba de croitorie, dar e o diferenta uriasa intre a face haine la papusi si a-ti face haine TIE.
De data asta, avand si costum simplu, nu mi-am mai batut capul cu asa ceva (facultate grea, monser!) si l-am realizat in regim profesional, iar perucile sunt de pe ebay. Ma simt mandra chiar daca nu am ridicat un deget in realizarea costumului aluia. Si imi blestem modul superficial de a trata lucrurile care m-a facut sa am probleme cu schimbarea unei peruci (in contextul in care aveam 2 minute) chiar in ziua concursului.

Scria pe site ca in prima zi si in a doua, intre 10.30 si 14.00 se fac repetitii in sala mica. Trupa a convenit sa venim cu costumele la noi, sa repetam imbracati sa vedem cum e. Am ajuns la 10.30 impreuna cu Doriana, iar Ioana care avea si un costum mai complicat a intarziat putin. Oricum, ne-am schimbat si ne-am carat cu recuzita (rachete de tenis, carti, pizza & cheeze-kun, inui juice). La inceput au spus ca trebuie ca juriul sa puna note si intrebari concurentilor de la proba de creatie (care aveau proba fix in ziua aceea), si ca nu o sa aiba timp pentru cei de la interpretare.
Asa ca am zis – hai sa mergem prin locatie, poate mai vedem pe cineva cunoscut, etc. Deja anuntasem pe youtube pe cine interpretez, si ma asteptam sa sara fete pe mine:))

Pentru prima data, mi s-au facut poze! Si fete si mamici, chiar si un baiat s-au pozat cu noi:D ce bine e sa te imbraci in baiat:)) am mancat si mancare japoneza, cumparata de Doriana care urma sa plece in Japonia si era interesata oricum de ce e comestibil pe acolo; apoi ne-a anuntat o voluntara de acolo ca s-a terminat cu cei de la creatie si putem sa repetam. Ne-am dus repede si am fost primul grup care a repetat. It was awesome! Grupul, cel putin.

Cand mi-a venit randul cu sceneta de la individual, mi-a dat seama ce fail sunt. De fapt, din toata sceneta aia, replicile de la Illusion-ul lui Niou erau singurele pe care le repetasem cap-coada, dansul nu. prima data il faceam cap coada la repetitiile acelea. Si credeam ca Petensi da (sau cat aveam eu din el) e prea plictisitor asa cum este, asa ca de ce sa nu il complic eu putin cu alte msicari de street dance? Bad move, am aflat eu in ziua urmatoare cand fix acele miscari m-au facut de ras:))

Morala: Daca nu stii sa faci wave, nu face. Pop & lock de asemenea nu se invata peste noapte. Fiinta, tipii din tutorial fac asta de ani buni si chiar daca pare usor si perfect corect la ei, la tine nu e neaparat asa. Sunt furioasa si pe lipsa unei oglinzi mari unde sa ma pot vedea cand repet figurile – macar separat.
Ca sa nu mai spun ca Niou e stangaci. Eu, dreptace si si nu am tinut in viata mea o racheta de tenis pana la cosplay. Ar fi trebuit sa mi-o lipesc de mana, macar sa o tin in mana pana se simte ca o extensie a mea si sa repet za freaking moves. Mda. Learned my lesson.

Dupa repetitii, la 14 am mers in sala unde am vazut selectia de AMV-uri, demonstratia de karate, prima jumatate dintre cosplayerii de la creatie si apoi….si apoi…a intrat in scena trupa Guild sa salute fanii!!!
Like…wooooow!!!
Desi erau cute si atat aveau o atmosfera atat de cute – au aparut aratand ca orice teenager and stuff. Sunt trupa Visual Key, for crying out loud. Vroiam si eu sa vad machiaj, freze, costume. Ei nici macar atat. Inteleg ca e mai simplu pentru ei sa vina aratand ca orice teenager de la conventie, ca sa nu sara fetele pe ei de la intrare, dar totusi!

Dupa prezentarea trupei Guild, usor dezamagita, am plecat – aveam treaba, aveam de repetat. Nu mi-am cumparat nimic, nu am vazut nimic sa imi placa iar preturile de la standul international au preturi extraordinar de mari. Un forehead protector din naruto, pe care mi-l luasem in urma cu 1 an de la Niji cu 10 RON acum era 50 RON.

M-a dus Doriana (sankyuuuuu!!!!XOXO) cu masina si dupa ce am ajuns, am mancat si am intrat pe net sa ii vad si eu pe Guild astia intr-un videoclip. Ma gandeam – baietei frumusei, muzica rock, clip visually awesome, cine stie, poate devin si eu fan. Sadly, no. Adica, se tot vorbeste despre ei ca au fost descoperiti ca talente in nsuh ce an, ca sunt geniali and all…si nu vad nici macar un videoclip cu ei pe YT. Zic, mai sa fie, ceva e fishy aici. Ori nu sunt ei o ciuperca atat de buna incat sa investeasca cineva cat de un videoclip, ori sunt prea fresh si nu au avut timp sa il faca. Prin urmare, am ascultat cateva melodii vazand doar niste slide-uri cu ei, si dupa 20 de secunde si un „seen one, seen all” am abandonat ideea de a deveni o fangirl. Asta e.

So pentru ca s-ar putea sa am mai multe materiale de pus in postul cu ziua a doua, pun aici rezultatul muncii noastre vs. rezulatul muncii mele.

Grup: aproape flawless, cu exceptia tenisului celor doi „jucatori de tenis”:

Individual: dans iz fail, si bine ca nu a prins inceputul in care fiinta dezorientata a intrat cu racheta in mana dreapta:((

Concluzia: oameni buni, faceti sceneta de grup. Pe cuvantul meu ca iese mai bine decat individualul!

D.N.D:

CC (Code Geass): http://www.youtube.com/user/JediJadeMara
Sanada Genichiro (Prince of Tennis): http://www.youtube.com/user/dorizuza
Yukimura Seiichi (Prince of Tennis): http://www.youtube.com/user/SugarHighDD

*Apropo, daca va intrebati de la ce vine DND, avem mai multe explicatii:

– drag & drop (sau pe romaneste, a tunat si ne-a adunat ~ in facultatea de medicina)
– drunk & disorderly (gasita de Mara Jade) ~ nu recunoastem nimic;))

Femurul! (sau cat de greu este sa impresionezi 3 studente la medicina)

Vineri 22 octombrie, dupa ce ne-am luat legitimatiile de cosplay de la Palatul Copiilor, am hotarat sa facem repetitiile finale in parcul Tineretului, ca tot eram acolo. Dupa 2 ore, am terminat si ne-am indreptat catre iesirea cea mai apropiata, mergand spre gura de metrou pe langa parc.
Inca de la iesire, ne-a intampinat un baiat foarte entuziast care mergea pe role foarte bine si facea trick-uri in fata noastra, din cand in cand.
Ca flirteaza asa nu-i mare lucru, dar sa flirteze safe. Dar nu. Tipul, pe langa faptul ca mergea cu viteza si facea cascadorii destul de periculoase, mai purta si casti in urechi. A trecut de multe ori pe langa noi cat am mers pe la marginea parcului, fara sa se asigure cand mergea cu spatele si asa mai departe.
Si de aici au pornit bancurile noastre cu oase rupte.

– Femurul! zic eu
– Calcaneul! zice Doriana (*)
– Piramida nazala! zice Ioana

– Despre ce vorbiti?

– Despre ce vrem sa-ti rupi. *identical Sylas glares*

Nu, nu ne-a intrebat despre ce vorbim. Cred ca nici nu ne-a auzit, desi la un anumit moment venea spre noi cu spatele, cu o ziteza ok si s-a impiedicat (fara sa cada) in singura groapa (10 cm diamentru, 2 cm adancime) din trotuar. S-a redresat repede, s-a intors la noi si ne-a intrebat „de ce nu mi-ati spus de groapa?” am ramas socate o clipa, si apoi am inceput sa radem ca niste isterice. Adica faceam „lol”, pe bune.
Tipul si-a bagat castile la loc si a continuat sa patineze (cu aceeasi inconstienta). Am ajuns in final la metrou si am scapat de el, dar inainte sa traversam strada, l-am vazut mergand in viteza spre o doamna ce parea sa aiba 40 de ani, evitand-o in ultima clipa. Mergea cu fata.

Well, flirtul nu are varsta, nu?
Pacat ca a dat peste studentele la medicina care, sadice fiind, dar si generoase in acelasi timp, ii pregateau o internare la Floreasca la sectia de ortopedie.
Sper totusi ca nu a fost cazul.
Patineaza bine tipul…poate ar trebui sa se reprofileze – sa dea asfaltul pe gheata:P

(*) Multumesc k mi-ai amintit, Doriana. Era sa iti fac o mare nedreptate cu memoria mea cea scurtaXD

Cosplay: aventuri la magazin

Sau despre cum face o fiinta mai necunoscatoare cosplay…

Eu trebuia sa postez chestia asta chiar din octombrie. Dar, cu lenea aferenta, mi-am facut timp abia acum. So like…sa va povestesc aventura mea in cautare de „ultimile accesorii”.

Cu o saptamana inainte de Niji, am pornit catre Bucur Obor ca sa imi iau urmatoarele chestii:
– headband pentru tenis alb sau verde, mai degraba alb – pentru Yukimura Seiichi
– snur/something roz (poate chiar mov) ca sa leg coada lui Niou

Am intrat in magazin si am ajuns mai intai in zona de articole sportive, si apoi am intrebat-o pe vanzatoare daca are bandana alba…si ea mi-a aratat ceva verde si a zis ca e singura pe care o are. I was like: ce? aia nu e ce caut eu. Eu vreau ceva rotund, care se pune in jurul capului sa tina parul. La care ea: a, adica o bendita. Eu, momentul WTF nr. 2. In fine, mi-a aratat-o, era ce vroiam eu asa ca mi-am luat-o. Culmea, era alba. Face ea: asta nu e bandana, e bendita.

Eu in gandul meu: nu-mi pasa cum ii zice, da-mi-o o data:((

Nu stiu ce ziceti voi, dar eu cand aud cuvantul bendita, ma gandesc la asta:

nu la asta:

desi sunt de acord ca asta

este o bandana.

Si totusi, cum era sa traduc eu din engleza cuvantul headband?:))
Astia au nevoie de mai multe cuvinte, pe bune.
Ma tot uit la aceasta chestie si ma jur, nu pot sa o numesc bendita. Ma simt ca si cum i-as insulta pe toti jucatorii aia de tenis masculini si musculosi! Masculini!!!!

In fine, dupa chestia cu „bendita”, am ajuns si la mercerie.

Toate atele, snururile, elasicele etc. erau pe mosoare la cel putin 3 metri de ochii mei.
Ochesc ceva mov, si o rog pe vanzatoare sa imi arate si mie „siretul ala mov”. Asta era cocotat sus de tot, nici nu il vedeam la mine. Vanzatoarea, femeie probabil foarte stapana pe meserie, ridica o spranceana la mine.
– Ala e elastic mov.
Eu: Da, acela, da-ti-mi-l sa-l vad.
She complies.
Iau un metru.

Mai tarziu ma gandesc: hai ma, totusi sa respect poza.

Ce pisicii mei! Ma intorc, vad chestia roz. Vezi, de data asta mi-am invatat lectia. Ma duc la ea cu pieptul inainte.
– Doamna, as vrea sa imi aratati si snurul roz de pe mosorul acela.
Ea, ridicand spranceana din nou.
– Stii ca e snur de corset, nu?
– Sigur ca da, fac eu natural.
Mi-l da, iau un metru si din ala.
In final folosesc elasticul mov sus, la baza ca sa tina coada si apoi folosesc tot metrul ala de snur de corset, care era mai alunecos. Well, ca sa nu alunece, in cele din urma am pus si scotch la finish. A iesit ceva…care a stat:))

Morala: nu e una, aici. Pentru ca ea e croitoreasa, eu sunt studenta, nu le am cu croitoria, asta e. Sa o vad pe ea pronuntand diagnosticul lui Yukimura Seiichi: polineuropatie demielinizanta infectioasa acuta. Na!