Naruto Randomness

Este o serie de episoade animate de la 0 de fioriparty74 de pe youtube. Va recomand sa va uitati pentru lol:D

Anumite videouri nu mai au sunet pentru ca au avut copyright claim la soundtrack, asa ca mai bine e sa va uitati pe site-ul acesta la episoadele cu probleme (de ex naruto randomness 1 care contine mel Vogue de Madonna)

Vizionare placuta!

Anunțuri

LOLCATS

Un fenomen care a luat amploare pe internet, LOLCATS sunt pisici surprinse intr-o anumita pozitie, cu un text scris cu greseli gramaticale ce „explica” ce se intampla acolo, in scopul de a starni amuzamentul.
Avand in vedere ca am folosit si eu o imagine tip LOLCAT intr-un post de ieri, m-am gandit ca ar fi dragut sa le dedic un post intreb, mai ales ca tot cautand imagini, am dat peste un filmulet despre istoria LOLCATS:

Probabil o sa fiti si voi surprinsi, asa cum am fost si eu, cand am aflat nu numai ca dateaza din era post-internet, dar chiar din era de dinainte de Hristos. Pretty neat, huh? (asta daca e sa dam crezare sursei).

Va invit pe site-ul acesta unde va puteti construi propria imagine LOLCAT, si in incheiere va las si cateva imagini facute de mine care sa va delecteze privirea si poate sa va…inspire;))

[Prince of Tennis] Yukimura Seiichi

Capitanul echipei RikkaiDai.
Urmat orbeste de coechipieri.
Campion 2 ani la rand.
Crud.
Infrangerea nu este permisa.
Trece peste o boala teribila, sindromul Guillain-Barre si se recupereaza complet.
Neinvins in tenis (pana in ultimul episod din anime), fura simturile adversarilor cand acestia cad prada depresiei datorata faptului ca Yukimura intoarce toate loviturile si nu pot inscrie nici macar un punct.

.
.
.
.
.
.

…domnisoara de pension?

PS: Yagyuu, cel cunoscut drept „the Gentleman” ii tine umbrela. Unde esti, Niou, sa ii tragi un bobarnac partenerului tau care flirteaza cu atata nesimtire tocmai cu capitanul si a uitat total de tine? GG fanservice!

New Prince of Tennis – sau cum sa fii epic in doar 3 pagini (de manga)

Multi dintre cei care citesc aici nici nu o sa stie despre ce vorbesc. De fapt, cred ca doar Doriana o sa stie cate ceva:P
Dar nu pot sa nu ma extaziez si eu putin (a se citi: I can’t help but to fangirl over this) cand citesc o chestie asa de tare…dupa ce scarbele scot doar cate un capitol pe luna. Ca deh, e manga shonen si oricum o sa aiba destul cat sa o transforme in anime cand o sa am eu copii de varsta mea:))

Dupa prima serie Prince of Tennis – anime si manga, in care a avut loc un campionat National castigat de echipa asupra careia se concentreaza povestea, ce s-a gandit Konomi Takeshi? Hai sa mai facem o serie. Asa ca a trimis toate echipele de gimnaziu (la ei, middle school – 12-15 ani) intr-o tabara (U17) unde pana atunci se antrenau doar liceeni.

Situat in munti, locul arata ca o tabara militara si elevii de gimnaziu sunt tratati cu superioritate de liceeni care cred ca au ajuns babysitteri. Tabara beneficiaza de ultimile aparate in materie de tehnologie, tehnica de antrenament si aptitudinile fiecarui jucator sunt trecute in baza de date.

Tabara este impartita in mai multe terenuri, in functie de aptitudinile fiecarui jucator, si exista un numar limitat de jucatori pentru fiecare teren. Terenurile sunt de la 1 la 12; 12 are jucatorii cei mai slabi.

Cand elevii de gimnaziu ajung acolo, antrenorii decid ca sunt prea multi si ii pun sa faca pereche si sa fie eliminati jumatate. Desigur, cand se aleg, ei nu stiu de scopul antrenorilor asa ca se aleg parteneri de doubles si prieteni. Loserii pleaca – toti spun ca acasa, dar in secret autobuzul ii duce la o tabara codusa de un antrenor beat si nonconformist numit Mifune care ii abuzeaza verbal si ii antreneaza punandu-i sa doarma in pesteri, sa alerge pe teren accidentat cu baloane legate de ei si vulturi care urmaresc baloanele, sa ii fure sake din tabara oficiala (alergand cu cainii de paza in urma lor si strecurandu-se printre lasere) – iar ei devin mai puternici, in timp ce colegii lor din tabara U17 joaca meciuri cu liceeni ca sa avanseze intr-o curte superioara.

La un moment dat, elevii se satura de abuz si decid sa il pedepseasca pe Mifune, distrugandu-i toata rezerva de bautura.

Va avertizez de pe acum, desenele lui Konomi nu prea corespund cu varsta care li se atribuie personajelor. Adica, un tip de 13-14 ani arata ca unul de 18, si exista o diferenta foarte mare intre cineva de 12 ani (Ryoma, Kintarou) si cineva de 14-15 ani (restul).

In acest moment, Mifune decide ca baietii au destul cojones, asa pleaca sa ia cu asalt tabara U17:

Intre timp, in tabara U17, terenul 5 alcatuit in mare parte din elevi de gimnaziu joaca impotriva terenului 3 – si daca reusesc sa castige 3 meciuri din 5 fac schimb de terenuri.
Dupa 20 de capitole pline de drama si fan service, curtea 5 reuseste sa castige. Si atunci se intampla chestia epica. Ta-na-naaaa!

Se vad terenurile, si daca va uitati cu atentie, si uniformele lor care sunt albe cu cateva dungi colorate (se presupune in rosu si negru). De asemenea, tipul brunet care sta singur in panel e un fel de boss final – e conducatorul Terenului 1 (1st Court)

Tipul blond cu ochelari este Irie Kanata (un fel de Kurama din YYH, din punct de vedere al personalitatii) , conducatorul Terenului 3. E epuizat dupa meciul cu Atobe, iar cel de jos cu parul mare si wild (care cred ca va aminteste si voua de Sonic) este Oni, conducatorul Terenului 5 si singurul licean de pe acel teren. Iar intre ei, jacheta neagra, 6-pack si un piept masculin acoperit de bandaje. Cin’ sa fie, cin’ sa fie?

(Raspuns: era pieptul masculin si acoperit de bandaje al lui Sanada. Aaaah, the fanservice!)

Pai da. Sunt copii abuzati ai lui Mifune, renascuti in jachetele lor negre (asa cum ne atrage atentia si autorul), pentru ca negrul este mai cool decat albul in shonen. Voua nu vi se pare Hiei mai cool decat Kurama?:))

Si OMG, Ryoma, cum iti iese parul prin sapca…si Sanada, nu imi amintesc sa te fi lovit la ochi. Sau asta e referinta la Air Gear. Si Inui, bandajul stil mumie il porti numai dupa un meci cu Kirihara in Demon Mode („i’m gonna dye you red!” *lick* *lick*). Si Niou, cat de sexy esti cu bandajul pe o parte. Ba, voi faceti cosplay?!

O chestie pe care nu o pricep eu – cum s-a ajuns de la asta

la asta?

I-a batut Mifune pe drum? Au trecut printr-o tornada? I-au atacat ninja?
In Prince of Tennis, orice e posibil.

Astept teoriile voastre. Oricum, mai e o luna pana iese urmatorul capitolXD

Odiseea cartii de ortopedie

Azi de dimineata la ora 9 am iesit din casa cu un singur scop: sa fac rost de misterioasa carte albastra de ortopedie, varianta xeroxata, desigur.

Doriana mi-a spus ca se gaseste la xeroxul facultatii noastre, dar ca e posibil sa fie inchis (tipul spunea ca vrea sa plece in vacanta). Ea isi luase cartea luni.

Am plecat constienta deci ca s-ar putea sa ma deplasez degeaba, dar cu amenintarea ortopediei atarnand deasupra capului ca o sentinta sigura (si constienta de faptul ca dupa terminarea vacantei imi va fi mai greu sa ajung la facultate), m-am dus.

Azi a fost frig si am asteptat destul de multicel si in statie la masina (Chiajna – Lujerului), dar imi spuneam printre dinti: „merita! merita!”.
Cei care ma cunosc stiu cat de mult urasc frigul, pana in punctul in care nu as merge iarna la munte decat legata si impinsa cu forta. Frigul ma afecteaza si psihologic, ma face mai irascibila si mai nerabdatoare.
Bine ca aveam mp4 playerul la mine, proaspat incarcat – muzica face totul sa para mai frumos;))

Am ajuns intr-un final la facultate, la xerox.
Evident, era inchis:)) gandindu-ma la ironia sortii, mi-am adus aminte ca parca au niste carti de medicina si la xeroxul din statia de metrou Eroilor (mi-am facut acolo o carte de embriologie), asa ca m-am dus acolo sperand sa am noroc. Si am avut!
Singura carte de ortopedie pe care o aveau era fix cea de care aveam nevoie! I-am dat telefon Dorianei si ea mi-a confirmat.
Tipul i-a dat comanda xeroxului sa mi-o scoata, oar eu am asteptat cateva minute, timp in care a mai servit si alti clienti. Si am ramas intr-un wtf…*straightface* cand am am vazut ca inca scotea, si inca scotea, si se adunasera destule foi acolo, in pisicii mei…si apoi am realizat cu oroare ca materiuta de 4 saptamani (de 2 ori mai putin decat cardio si respirator) o sa imi manance zilele.

Tipul mi-a inmanat tomul de 400 de pagini (tras fata-verso, + 2 pagini de carte pe o pagina de A4 nu arata chiar asa de rau) si mi-a spus ca nu ii pune coperta pentru ca il doare mana. Am platit cei 10,3 RON si am plecat mai departe. Eram sigura ca voi mai gasi pana acasa un xerox unde sa imi pot pune coperta.

M-am dat jos la Lujerului si am constatat o alta ironie a sortii: masina era in statie, parca imbiindu-ma sa ma sui. Dar eu am mers mai departe (cu greu), si am gasit un loc unde scria xerox. Era un complex de mai multe magazine, undeva dupa covrigaria Georgi (NU fac reclama!).

Am intrat si imediat pe dreapta am vazut magazinul (despre care nu as fi zis ca e xerox daca nu vedeam masinaria alba). M-am dus la vanzator, am scos tomul si i-am spus ca vreau coperta, iar el mi-a raspuns cu accent arabesc ca nu a venit fata care face coperti, si ca el nu stie. Mi-a zis ca e singura zi in care a intarziat, si ca o sa vina. L-am intrebat la cat vine, mi-a spus ca la 12 – ceasul meu era 10.30, asa ca nu avea rost sa astept. Infranta, ma pregateam sa ies si sa ma duc in statie la masina unde sa astept inca un sfert de ora in frig, cand am mai vazut un semn de „xerox loto” si o sageata care m-a ghidat. De fapt, mai multe sageti.
Am ajuns intr-un final la acel xerox (wow, nu m-am ratacit! it’s a first:P) si m-am asezat la coada. Da, doamnelor si domnilor, era o coada de 6 persoane si mergea fparte greu. Sau poate pentru ca veneau clienti si din partea cealalta (magazin cu 2 intari, deh!), pentru ca am stat la coada juma de ora. It’s freaking outrageous! Si mai lua si oameni care veneau dupa mine la cealalta intrare! *cries*

In final i-am zis ce vreau (si ea a inteles copie, asa ca se pregatea sa-mi bage foile la xerox, dar am oprit-o repede). A separat teancul in teancuri mai mici de cam 50 de pg si a dat gaurile, apoi s-a pregatit sa le bage pe spina. Faza naspa e ca tocmai o pagina dintr-un teanc de la mijloc nu era bine gaurita, asa ca a incercat sa mai dea o data gaurile, dar de data asta au iesit in alt loc, si a trebuit sa mi-o traga din nou la xerox. in fine, a lucrat incet si s-a chinuit multicel cu cartea mea, mi-am dat seama ca e cam n00b – dar in final am avut parte de o coperta neagra pe care am platit 4.5 RON. In total am scapat in jur de 15 RON, ca si Doriana.

Din toata experienta asta am invatat un singur lucru: don’t ever give up.
Urmand acest trend, ma duc maine sa imi cumpar penar:D

A fost insa nevoie sa ma duc in 4 locuri ca sa obtin acest rezultat:

Isn’t life woderful?

PS: Am ajuns acasa la 11.50 cu mainile degerate (ca de ce sa-si ia fiinta manusile la ea?) si cu 2 sticle de Pepsi. Si cu cartea de ortopedie, bineinteles^^

PPS: Sa-mi colorez coperta cu creionul in albastru, asa, de amorul artei? Ca sa fie „cartea albastra”:D

Otaku Festival 2011

S-a anuntat pe pagina oficiala, http://www.otakufestival.com ca data in care va avea loc festivalul este 21-22 mai 2011. Cat despre loc, se presupune ca e acelasi – Casa de Cultura a Studentilor de la Eroilor, pentru ca aceasta locatie a fost folosita in ultimii doi ani.

Probabil prin aprilie o sa apara mai multe informatii. Pana atunci, check out the logo – hei, avem 5 ani de conventii! Go us!

Astept cu nerabdare convetia:D