Odiseea cartii de ortopedie

Azi de dimineata la ora 9 am iesit din casa cu un singur scop: sa fac rost de misterioasa carte albastra de ortopedie, varianta xeroxata, desigur.

Doriana mi-a spus ca se gaseste la xeroxul facultatii noastre, dar ca e posibil sa fie inchis (tipul spunea ca vrea sa plece in vacanta). Ea isi luase cartea luni.

Am plecat constienta deci ca s-ar putea sa ma deplasez degeaba, dar cu amenintarea ortopediei atarnand deasupra capului ca o sentinta sigura (si constienta de faptul ca dupa terminarea vacantei imi va fi mai greu sa ajung la facultate), m-am dus.

Azi a fost frig si am asteptat destul de multicel si in statie la masina (Chiajna – Lujerului), dar imi spuneam printre dinti: „merita! merita!”.
Cei care ma cunosc stiu cat de mult urasc frigul, pana in punctul in care nu as merge iarna la munte decat legata si impinsa cu forta. Frigul ma afecteaza si psihologic, ma face mai irascibila si mai nerabdatoare.
Bine ca aveam mp4 playerul la mine, proaspat incarcat – muzica face totul sa para mai frumos;))

Am ajuns intr-un final la facultate, la xerox.
Evident, era inchis:)) gandindu-ma la ironia sortii, mi-am adus aminte ca parca au niste carti de medicina si la xeroxul din statia de metrou Eroilor (mi-am facut acolo o carte de embriologie), asa ca m-am dus acolo sperand sa am noroc. Si am avut!
Singura carte de ortopedie pe care o aveau era fix cea de care aveam nevoie! I-am dat telefon Dorianei si ea mi-a confirmat.
Tipul i-a dat comanda xeroxului sa mi-o scoata, oar eu am asteptat cateva minute, timp in care a mai servit si alti clienti. Si am ramas intr-un wtf…*straightface* cand am am vazut ca inca scotea, si inca scotea, si se adunasera destule foi acolo, in pisicii mei…si apoi am realizat cu oroare ca materiuta de 4 saptamani (de 2 ori mai putin decat cardio si respirator) o sa imi manance zilele.

Tipul mi-a inmanat tomul de 400 de pagini (tras fata-verso, + 2 pagini de carte pe o pagina de A4 nu arata chiar asa de rau) si mi-a spus ca nu ii pune coperta pentru ca il doare mana. Am platit cei 10,3 RON si am plecat mai departe. Eram sigura ca voi mai gasi pana acasa un xerox unde sa imi pot pune coperta.

M-am dat jos la Lujerului si am constatat o alta ironie a sortii: masina era in statie, parca imbiindu-ma sa ma sui. Dar eu am mers mai departe (cu greu), si am gasit un loc unde scria xerox. Era un complex de mai multe magazine, undeva dupa covrigaria Georgi (NU fac reclama!).

Am intrat si imediat pe dreapta am vazut magazinul (despre care nu as fi zis ca e xerox daca nu vedeam masinaria alba). M-am dus la vanzator, am scos tomul si i-am spus ca vreau coperta, iar el mi-a raspuns cu accent arabesc ca nu a venit fata care face coperti, si ca el nu stie. Mi-a zis ca e singura zi in care a intarziat, si ca o sa vina. L-am intrebat la cat vine, mi-a spus ca la 12 – ceasul meu era 10.30, asa ca nu avea rost sa astept. Infranta, ma pregateam sa ies si sa ma duc in statie la masina unde sa astept inca un sfert de ora in frig, cand am mai vazut un semn de „xerox loto” si o sageata care m-a ghidat. De fapt, mai multe sageti.
Am ajuns intr-un final la acel xerox (wow, nu m-am ratacit! it’s a first:P) si m-am asezat la coada. Da, doamnelor si domnilor, era o coada de 6 persoane si mergea fparte greu. Sau poate pentru ca veneau clienti si din partea cealalta (magazin cu 2 intari, deh!), pentru ca am stat la coada juma de ora. It’s freaking outrageous! Si mai lua si oameni care veneau dupa mine la cealalta intrare! *cries*

In final i-am zis ce vreau (si ea a inteles copie, asa ca se pregatea sa-mi bage foile la xerox, dar am oprit-o repede). A separat teancul in teancuri mai mici de cam 50 de pg si a dat gaurile, apoi s-a pregatit sa le bage pe spina. Faza naspa e ca tocmai o pagina dintr-un teanc de la mijloc nu era bine gaurita, asa ca a incercat sa mai dea o data gaurile, dar de data asta au iesit in alt loc, si a trebuit sa mi-o traga din nou la xerox. in fine, a lucrat incet si s-a chinuit multicel cu cartea mea, mi-am dat seama ca e cam n00b – dar in final am avut parte de o coperta neagra pe care am platit 4.5 RON. In total am scapat in jur de 15 RON, ca si Doriana.

Din toata experienta asta am invatat un singur lucru: don’t ever give up.
Urmand acest trend, ma duc maine sa imi cumpar penar:D

A fost insa nevoie sa ma duc in 4 locuri ca sa obtin acest rezultat:

Isn’t life woderful?

PS: Am ajuns acasa la 11.50 cu mainile degerate (ca de ce sa-si ia fiinta manusile la ea?) si cu 2 sticle de Pepsi. Si cu cartea de ortopedie, bineinteles^^

PPS: Sa-mi colorez coperta cu creionul in albastru, asa, de amorul artei? Ca sa fie „cartea albastra”:D