Surprise!!!

Ce sa fie, ce sa fie?
Aflati in maxim 2 saptamani;))

Anunțuri

La piata

Mama a cumparat azi de la piata legumele care ii trebuiau pentru drob. Acolo, si-a dat seama ca nu stia exact cate legaturi de ceapa verde si de patrunjel ii trebuie, asa ca a intrebat-o pe precupeata de la care le-a cumparat reteta.

poza nu contine persoanele reale, e ceva gasit cu Google search

Dialogul dintre ele:

– Stiti reteta de la drob? Spuneti-mi si mie, va rog, cate legaturi de ceapa si patrunjel imi trebuie.
– Maica, ai internet acasa?
– Am.
– Cauta acolo.

In cele din urma, mama a cumparat dupa instinct si pana la urma a luat cat ii trebuia.

Concluzia o trageti voi.

[Rant] La Corda D’Oro ~ sfarsitul

Despre La Corda D’Oro pot spune foarte multe, dar ma tem ca in acest post nu am chef sa comentez decat un singur lucru: sfarsitul.
Este un anime reverse harem adica una bucata fata inconjurata si curtata de mai multi baieti. Si inca ce baieti…

Carora li se adauga Kaji (blond) si Kiriya in sezonul 2 (2 episoade facute asa, ca sa promoveze jocul)


Povestea vine cam asa: undeva in Japonia exista un liceu numit Seiso, impartit in doua departamente: General si Muzical. O fata din Departamentul General vede o Fata (zana a muzicii; mascul) care, fericit ca a gasit pe cineva care il vede, ii da o vioara magica la care poate canta oricine iubeste muzica. Mai mult decat atat, o inscrie pe fata intr-un concurs alaturi de cei mai buni instrumentisti din Departamentul Muzical. Ea trebuie sa invete muzica si sa se adapteze rapid la noua situatie, dar din fericire este ajutata de un alt baiat din Departamentul General despre care aflam mai tarziu ca este pianist si ajunge si el in concurs. Fiiind ceva diferit, fata este privita ca un fel de animal exotic si interactioneaza in diverse moduri cu ceilalti baieti din concurs care ajung sa se indragosteasca de ea.

Dupa cateva episoade, ne-am prins ca ea o sa ramana cu celalalt violonist, si imaginatia ne-a zburdaaaat…in AMV-uri, in fan ficuri, din fericire si in doujinuri…era doar o chestiune de timp. Insa anime-ul a lasat treaba in coada de peste. Dupa 28 de episoade, fiinta e nemultumita, asa ca am inceput sa citesc manga. Si dupa cativa ani, luna asta manga a ajuns la sfarsit. Dupa 75 de capitole si cateva speciale, 8 posibile perechi (poate chiar 9, dar profu s-a cam abtinut)…am asteptat SA SE PUPE!!!!

Si uite ce am primit in schimb:

Fata il „ataca” pe la spate, dupa care…

…in mod tipic isi cere scuze, incercand sa se prefaca ca nu-i obsedata/stalkeritza (a se citi indragostita) de el, si ca asta e o reactie naturala…

…dar din fericire baiatul si-a pus ordine in sentimente inca de dinainte sa plece in Europa, asa ca se confeseaza…

…dupa care o imbratiseaza, si cu inca 4-5 pagini pana la finalul povestiiiiiiiiii…

Pai da. Si eu sunt indignata, nu numai Lili. Ce pisicii mei am asteptat 75 de capitole? Cheesy confession + lame hug?
Si dupa chestia asta vorbeste Lili despre cum o sa continue sa daruiasca muzica scolii Seiso si o ultima pagina cu toate personajele care ne arata ca „povestea merge mai departe”…bineinteles cu ea si el tinandu-si relatia secreta, probabil, pentru ca ceilalti par fericii in naivitatea lor ca mai au o sansa sa ajunga cu ea. Happy ending!

Ce faci cand trebuie sa ingrijesti catei abandonati?

In noaptea de sambata spre duminica, la ora 12.40, mama a vazut o persoana care se furisa catre cusca improvizata pe terenul viran din fata casei noastre. A strigat la ea „sa nu abandoneze pisicile acolo ca o sa moara”, dar persoana respectiva a pus in cusca ce avea si a fugit. Mama si tata s-au imbracat si s-au dus cu un lighean la cusca, de unde au scos 6…caini. Da, erau caini care mieunau:))

Asa cum va mai amintiti din posturile trecute, mai aveam 4 catei – dintre care a ramas unul pentru ca doi au murit in urma infectiei cu limbrici si unul a fost „adoptat” de o haita si de atunci nu l-am mai vazut. Am ramas cu femela careia mama i-a cumparat o zgarda roz si care vine in curte doar cand ii e foame. Dar nu despre asta am sa vorbesc acum. Acei catei erau deja intarcati, mancau chiar mancare solida – deci cresterea lor nu este o problema.

Ce te faci insa cand gasesti catei proaspat fatati? (avand in vedere ca unul era plin de sange, probabil ca nu aveau nici o zi). Ei bine, nici noi nu am stiut ce sa facem pe loc (nu am mai avut caini pana acum, doar pisici), si cum ora era prea tarzie ca sa snam veterinarul, am apelat la atat de bine informatul internet. Dupa un browsing de 10 minute, am aflat tot ce trebuia sa stim pentru inceput.

Culcus le-am facut dintr-un lighean mai mare si cu pereti inalti, cu prosoape vechi, si mai tarziu tata a luat si niste asternuturi sterile probabil speciale pentru puii mici de la un magazin de animale. Culcusul l-am amplasat in bucatarie langa calorifer, si le punem cate o sticla de 2.5 L cu apa calda ca sa se incalzeasca. Puii s-au atasat de sticla;)) Asternutul se schimba zilnic.

Cel mai important aspect ramane hrana, care in prima saptamana trebuie sa fie la doua ore. Apoi se poate trece la cunoscutul „de trei ori pe zi”. Parintii mei s-au chinuit mult saptamana asta…mai ales ca micutii sunt foarte vocali. Si nici macar nu scot sunete din specia lor, imita vaci, porci, gaini, perusi, pisic, etc. E amuzant, dar greu pentru urechile lor.
Trebuie sa evitam balonarea puilor care da crampe si multa galagie prin casa. Prin „trial-and-error” s-a decis sa se procedeze ca in cazul bebelusilor (pusi pe umar si batuti pe spate). A, si acum ii hranim cu biberonul (in primele 3 zile cu siringa).

Si acum, laptele. Nu e suficient sa fie lapte fiert de vaca, exista o reteta speciala:
– 2 cani de lapte de vaca proaspat – fiert
– 1-2 galbenuse (fara albus)
– o lingurita de miere
– o lingura de iaurt
– cateva picaturi lamaie
– eventual niste vitamine speciale pentru catelusi dizolvate in acest amestec.

Exista la magazine LactaDiet Colostru, pentru cei dispusi sa investeasca in catei (pret 73 RON pentru 20 de plicuri, ajung 3 zile). Sunt plicuri de lapte praf ce contine tot ce le trebuie, just add water.

Sper ca postul meu va reusi sa ii ajute pe cei care ajung aici cu google pentru ca au intampinat o problema asemanatoare.

Poate pun si niste poze mai tarziu;))

In metrou

Intotdeauna am fost fascinata de cineva care poate face ceva ce eu nu pot, desi la un moment dat imi doresc sa pot face asa ceva. Ori abilitatile imi sunt depasite, ori inteligenta, ori cunostintele „in domeniu”.

Si am intalnit in metrou de doua ori intr-o saptamana baieti care m-au facut sa retraiesc acest sentiment. Culmea, acesti baieti aveau niste lucruri in comun: un cub Rubik, mp3 player in urechi si avand in vedere ruta – studenti la Politehnica.

Primul statea jos, avea parul lung si cret, valvoi, casti in urechi, un cub cu aspect nou si l-a rezolvat intre doua statii.
Al doilea avea parul scurt, casti in urechi, cub mai vechi (se dusesera culorile pe margini) si l-a rezolvat de doua ori in 3 statii (s-a cam chinuit).
Cu miscari rapide, precise, roteau cubul in toate directiile parca stiind ce fac desi din prima nu intelegeam cum pot fi siguri ca aceea e miscarea corecta.

Dar hei, eu nu am fost in stare sa rezolv niciodata un cub Rubik. Mi-am luat unu la mare pentru ca era ieftin si vroiam sa vad si eu ce pot, dar oricat m-am chinuit, nu mi-a iesit nimic. I kinda envy them. I envy them a lot. Si mi-as lua acum cubul sa mai incerc o data, dar nu mai stiu pe unde este:( poate imi iau altul cand merg la mare anul asta…