In metrou

Intotdeauna am fost fascinata de cineva care poate face ceva ce eu nu pot, desi la un moment dat imi doresc sa pot face asa ceva. Ori abilitatile imi sunt depasite, ori inteligenta, ori cunostintele „in domeniu”.

Si am intalnit in metrou de doua ori intr-o saptamana baieti care m-au facut sa retraiesc acest sentiment. Culmea, acesti baieti aveau niste lucruri in comun: un cub Rubik, mp3 player in urechi si avand in vedere ruta – studenti la Politehnica.

Primul statea jos, avea parul lung si cret, valvoi, casti in urechi, un cub cu aspect nou si l-a rezolvat intre doua statii.
Al doilea avea parul scurt, casti in urechi, cub mai vechi (se dusesera culorile pe margini) si l-a rezolvat de doua ori in 3 statii (s-a cam chinuit).
Cu miscari rapide, precise, roteau cubul in toate directiile parca stiind ce fac desi din prima nu intelegeam cum pot fi siguri ca aceea e miscarea corecta.

Dar hei, eu nu am fost in stare sa rezolv niciodata un cub Rubik. Mi-am luat unu la mare pentru ca era ieftin si vroiam sa vad si eu ce pot, dar oricat m-am chinuit, nu mi-a iesit nimic. I kinda envy them. I envy them a lot. Si mi-as lua acum cubul sa mai incerc o data, dar nu mai stiu pe unde este:( poate imi iau altul cand merg la mare anul asta…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s