NaNo progress – week 4 + end

Nu am reusit sa termin, propriu-zis romanul pentru ca facultatea (deh, examenele) happen. Dar am trecut cu brio pragul de 50.000 – si pentru prima incercare de genul, cu un novel „de incercare” care nu m-a pasionat chiar atat de tare, ma declar multumita.
And here’s the diploma:

In lunile care urmeaza il voi termina, il voi edita cat pot si apoi ii voi face o coperta noua. Nu sunt multumita de nivelul descrierilor (practic inexistente), anumite greseli de gramatica pe care le repet la nesfarsit, si propozitiile lungi care fac citirea greoaie. De ce nu ma dezvat eu de aceste obiceiuri?
Imi plac naratiunea si dialogul, iar subiectul a fost usurel si nu a necesitat multa documentare. Am reusit sa scriu aproape zilnic peste 2000 de cuvinte, ceea ce a fost minunat pentru mine.
And most of all, mi-am dovedit ca pot scrie o carte, mai buna sau mai rea, dar pot.

NaNoWriMo a fost o experienta interesanta, per total. Sper ca in viitor sa particip mai activ la nivelul comunitatii bucurestene, adica sa imi fac timp si sa am libertatea de a ma intalni cu ceilalti scriitori; vreau sa ma bag la un night of writing dangerously – fara sa imi sufle altii in ceafa ca trebuie sa invat pt rezidentiat, si ce mai faci cu diploma aia?
So yeah, peste doi ani cand sunt numai eu si serviciul. Et tout ce qui vient avec:P

Daca eu am putut, puteti si voi. Cine se baga la anul?
Iar pentru cei care au participat anul acesta, dati un comment si spuneti cum vi s-a parut!
––––––––––––––––––––––––––––––––
Va las cu doi oameni pe care eu ii respect enorm si care merita un subscribe (cine are cont de youtube? *hint**hint*):

John Green „The Nerdfighter”

si Kaleb Nation:

Curious sau nu, ambii au multe in comun, desi nu scriu acelasi gen de carti. Ambii sunt autori publicati, populari, au site-uri/blogururi si cont de youtube cu multi subscriberi.
Si amandoi au petrecut ani scriind cartile care i-au facut populari – carti pe care intentionez sa mi le cumpar si sa le citesc.

Goodbye!
ThirdTimeLucky,
57129 words

NaNo progress – week 3

Deja am altceva de aratat.

––––––––––––––––––––––––––––

Dupa a treia saptamana, graficul meu arata cam asa:

Am mers binisor.

Duminica nu am reusit sa scriu nimic, ceea ce e naspa, dar hei, avem cu totii nevoie de un moment de respiro. Luni am recuperat scriin 3600 de cuvinte in 2 ore jumate. Din pacate, va trebuie sa validez romanul fix in penultima sau ultima zi (eu, care vroiam sa il validez pe 28). Bleh. Sper sa nu crashuiasca site-ul in ultima zi cum a crashuit in prima cand imi updatam word count-ul.

Ceea ce imi place e ca mai am mai putin de 2000 de cuvinte pana la goal dupa 3 saptamani, so I achieved it, yay! (si sunt cel mai departe din toata lista de prieteni a mea, to brag a bit).

Va trebui insa sa trag tare in weekend (maybe 1 capitol intreg sambata?), si sa bag o gramada de writing ca sa pot acoperi toate capitolele propuse.
Am eu sentimentul ca epilogul ca fi cel mai scurt capitol…desi in capul meu are cel putin 4000 de cuvinte…

Good news: 30 noiembrie e zi libera! Deci am toata ziua sa termin epilogul ala! XD
––––––––––––––––––––––––––––––
In continuare, va las cu un alt geniu procrastinator….aaa, adica scriitor. Si i-am adaugat pe amandoi la friends!

Elevul Japonez

E veche, dar e buuuna! Stiti cum in Japonia elevii si studentii tocesc enspe mii de date pentru examen? Si elevul nostru japonez le stie pe toate!

––––––––––––––––––––––––

Inceputul anului scolar, intr-un liceu din America, diriginta le prezinta clasei un nou coleg:
Sakiro Suzuki din Japonia.

Incepe ora:
– Sa vedem, cine stie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”?
Tacere de mormant in clasa, numai Suzuki ridica mana:
– Patrick Henry, 1775 Philadelphia.
– Bravo, Suzuki, si cine a zis: „Tara este poporul, de aceea poporul nu poate sa moara.”?
Suzuki: – Abraham Lincoln, 1863 Washington.
Diriginta se uita peste clasa si zice:
– Mi-e rusine pentru voi, Suzuki vine din Japonia si stie mai multe despre America decat voi!
Din spate se aude o voce:
– Pupa-ma-n cur, Japp imputit!
– Cine a zis?, intreaba diriginta.
Suzuki se ridica si zice:
– Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal, si Lee Iacocca 1982 la sedinta actionarilor Chrysler.
In clasa iarasi liniste, numai din spate se aude iara:
– Imi vine sa vomit!
Diriginta striga:
– Cine a fost nemernicul?
Suzuki:
– George Bush senior catre Tanaka ministru japonez, in timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridica si zice:
– Suge-mi-o!
Diriginta crizata:
– De ajuns! Cine a fost impertinentul?
Suzuki:
– Bill Clinton catre Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Inca un elev se ridica si zice:
– Suzuki asta e un rahat mare!
Suzuki:
– Valentino Rossi, 2002 Brazilia Superbike GP.
In clasa e un haos total, diriginta lesina, se deschide usa si intra directorul:
– O adunatura de idioti mai mari ca voi n-am vazut in viata mea!
Suzuki:
– Traian Basescu catre Gheorghe Ialomiteanu, ministru de finante, la o noua sedinta de rectificare a bugetului si de creare a noi impozite, Bucuresti ianuarie 2011.

PS: este al 100-lea post pe acest blog! me is so happy ^_^

NaNo progress ~ week 2

Dupa inca o saptamana de vomitare asidua de cuvinte, cam asa arata graficul meu:

Intre timp, am ajuns sa folosesc evenimente din 2009, asa ca am schimbat anul in care se petrece actiunea cu 2009. Asta o sa cam clash-uiasca cu premiera filmului din 2008, avand in vedere ca intre capitolele 2 si 8 sunt doar 3-4 luni, dar asta este!
Oricum, dupa saptamana a doua am inceput sa realizez cat de greu va fi de acum inainte, pentru ca urmeaza niste capitole pentru care inca nu m-am documentat ca lumea.
Like, va trebui sa invat minimul necesar despre cum functioneaza mafia, eu care nu m-am uitat la nici un film din seria The Godfather. Si nici nu o sa am timp sa ma uit la ele.
Din fericire, exista HowTo si HowStuffWorks, si asta ma ajuta. Plus, partea de medicina vine pe la sfarsit.
Anyway, din punct de vedere al numarului de cuvinte stau bine. Am reusit sa scriu in fiecare zi, desi ieri imi era o scarba absoluta de a mai scrie. Linia gri cu puncte arata minimul de cuvinte pe care ar trebui sa il am intr-o anumita zi, si l-am depasit cu succes.
Sper sa ma tina pana la sfarsit „disciplina” asta. Voi ce credeti?

Cand mergeti sa va cumparati masina.

Cand mergeti sa va cumparati o masina, stiti probabil ce firma si ce model vreti. Sau aveti un buget in care sa va incadrati. Dar ce altceva ar mai trebui sa stiti despre masina pe care o veti lua? Va voi scrie cateva sfaturi, asa cum le-am primit si eu la stagiul de medicina legala.

Reguli de aur care va pot salva diverse parti ale corpului in caz ca veti fi implicati vreodata, Doamne-fereste, intr-un accident auto.

Fie ca va doriti o masina de familie sau o masina sport, trebuie sa aveti in vedere faptul ca obtinerea pozitiei corecte la volan va poate scapa de multe neplaceri.

Exista 3 momente de pozitie corecta:

1) Pozitia scaunului in raport cu bordul, in asa fel incat sa ajungem la ambreiaj.
In timpul coliziunii de alt autoturism sau ceva corp mare solid, genunchii ajung in bord si se fractureaza. In decelerare, genunchii se deplaseaza 2-3 cm, iar bordul daca nu e fix (ca la masinile mai vechi), se va deplasa si el 2-3 cm -> 5-6 cm luati in genunchi.
Ca sa nu aveti parte de aceste neplaceri si de proteze de genunchi la varste fragede, adoptati pozitia corecta: masina cu bord fix si genunchii sa fie la 2-3 cm de bord. Sau 2-3 degete.. Daca nu atingem ambreiajul in pozitia corecta, e de preferat sa incercam un alt model.
SUV-urile si masinile VAN au bord inalt, facut pentru siguranta, dar masinile sport au scaunul jos si genunchii blocati pe stanga si pe dreapta cu risc ridicat de impact al lor.

2) Pozitia spatarului in raport cu volanul. Pozitia corecta fata de airbag.
La decelerare, soferul are tendinta sa apuce bordul si intra cu toracele in volan, ceea ce duce la niste fracturi sternale si costale naspa care pot fi mortale.
S-a demonstrat ca forta maxima de apasare in brate este cand ele sunt flectat la 30 de grade. Ca sa o obtinem, pozitia corecta este: spatarul fixat in asa fel incat cu bratul intins in fata la maxim, volanul sa fie fix in dreptul incheieturii mainii.

3) Pozitia corpului in relatie cu centura.

Centura ne apara in general, in momentul unui accident. Insa nu e facuta sa reziste la viteze foarte mari, si de la 70 km/h incolo poate sa ne raneasca. Cum sa evitam ranile mai nasoale?
In sus, centura trebuie sa stea pe articulatia umarului, fix pe articulatie. Nu mai incolo, pe umar si nu mai incoace, spre gat. Sau macar, sa nu fie spre gat, deoarece poate sa smulga pachetul vasculonervos al gatului si moartea e instantanee.
Cand coborati centura, coborati-o fix prin forma acelui sant, ca de aia a fost facut.

BONUS!

4. Timpii de reactie – de ce lovim pietonii
Un mic calcul.
Orice persoana are un timp nespecific de reactie de 0,6 s in care se intampla aceste lucruri: vedem pericolul/pietonul, hotaram cum procedam, ridicam piciorul de pe acceleratie.
Apoi, dureaza cam 0,1-0,2 s in care apasam pe frana.
Rotunjim totul la 1 s (nu toti avem aceeasi viteza, chiar treji, daramite aia beti).
In acest interval, daca noi mergem cu 60-70 km/h, vom parcurge 10 m.
Prin urmare, daca pietonul e vazut cu 6 m inainte, va fi lovit si masina o sa mai mearga inainte inca 4 m, apoi apare frana. Multa atentie!

5. Cum ne omoara Airbag-ul
Airbag-ul este conceput sa nu produca leziuni traumatice, dar trebuie sa stiti anumite lucruri ca sa puteti sa va bucurati de utilitatea lor in siguranta.
a)La deschidere – au nevoie de 16-18 cm ca sa se deschida. Airbag-ul apasa cu de 170 KG forta, asa ca nu stati cu fata in zona aia pentru ca e letala treaba.
Greseli frecvente facute de soferi sunt: sa conducem cu fata prea aproape de airbag, sa ne tinem copilul in poala la volan, sa ne aplecam catre cutia de manusi sau sa ne aplecam sa luam ceva de jos cat masina e in mers. NU FACETI ASTA.
b) La explozie: Airbag-ul explodeaza. Izbitura este mai mica, dar sunt 150 grade Celsius in interior, si astea pot duce la arsuri ale fetei de grad 1-3. Nu stati cu fata in zona aia, ca iar e moarte sigura.

––––––––––––––––––––––––––––––-
Va doresc multa sanatate si sa faceti o alegere inteligenta!

[Fangirling Me] Assassin’s Creed Meets Parkour

Ca tot vorbeam de Assasin’s Creed (mama ce la moda e, pana si la Niji am avut parte de sceneta din acest fandom):

This is what cosplay should be like. Amazing in all respects.
Doar saritura de pe bloc de la inceput e facuta cu green screen, in rest totul e pe bune!
Jos palaria, baieti!