FrostiWon si alte perechi traumatizante

O tipa de pe grupul FB HarryMort a mai facut un grup, numit Traumatizing Pairings, pentru ca dorea sa promoveze FrostiWon…adica LokixRonald Weasley. Can you actually see this happen?

In fine, in schimbul unei luni intregi de amuzament, am decis sa contribui si eu cu ceva la marea nebunie. Behold da Photoshop (lack of) Skillz!

DD_frostiwon

Si mai promoveaza si alte chestii, dar eu in afara de Drapple nu mai gust nimic. Ce pisicii mei, am si eu demnitatea mea!

Anunțuri

Mi-am facut si eu un breloc!

Pozele sunt horrible pentru ca nu sunt un fotograf bun de obiecte mici si foarte mici, so…asta e. Le-am selectat si eu pe cele mai bune.
Tutorial nu am facut, dar o sa spun cate ceva despre „procesul creativ”, pentru ca – observati – de obicei sunt multe tutoriale cu lucruri dragalase gen ciocolata, dulciuri, mancare japoneza (onigiri), dar foarte putini iti explica cum sa creezi personaje din lut polimerizat Fimo cu intarire la cuptor.

DSCF6235

Mai intai i-am facut capul, dintr-o bucata de lut crem, modelat ca o sfera. L-am aplatizat putin. in locul unde venea gatul am facuut o mica gaura cu o scobitoare. Am rupt capetele unei alte scobitori si am pus-o deoparte.
Apoi am facut trunchiul/toracele, de culoare alb – camasa. Am infipt-o in scobitoare dupa ce am dat cu putin aracet pe scobitoare (eh, va trezeste amintiri, nu? yup, inca se mai gaseste prin librarii). Apoi am facut picioarele-pantaloni, din nefericire din singurul gri pe care il am: griul cu sclipici si le-am alipit la scobitoare. Scobitoarea a fost acum complet acoperita.

DSCF6238

La picioare i-am atasat niste gogoloaie negre-pantofii.
Apoi i-am lipit doua triunghiuri albe lunguiete la camasa – guler si i-am facut si cravata – gri, pe care am pictat-o dup-aia.
apoi i-am facut „za cloak”, pe care numai Dumnezeu stie cum am reusit sa o fac asa de subtire fara sa se rupa lutul:P Si apoi i-am atasat bratele cu lut negru si gogoloaiele de lut crem.
La sfarsit i-am facut parul maro inchis, pentru ca in cannon se foloseste „sable hair”.

DSCF6234

(Singura poza care iese bine e fix aia in care sta cu spatele. Mersi, Murphy!)

Apoi am mai facut acolo Jurnalul, on a whim, desi nu era programat – si nici nu m-am gandit sa ii fac bagheta, s-ar fi rupt imediat:P I-am trecut o sarma cu ochi la capat prin cap, dupa ce am dat-o in prealabil cu aracet. Sa nu cada, totusi, pentru ca acea sarma avea sa sustina intreaga greutate a lui Tom cel de lut.

L-am pus la cuptor 30 minute si l-am scos. I-am pictat fata, cravata (dungile verzi) si i-am scris TMR pe Jurnal cu vopsea acrilica. Dupa ce s-a uscat, l-am dat cu glazura si l-am atarnat cateva ore. Apoi am atasat lantul de la un breloc mai vechi si voila! Coolest thing ever. Il port la chei de o luna si nu a patit nimic. ^_^

In incheiere, va las cu un tutorial ca lumea care o sa va ofere o idee mai amanuntita asupra ce se poate face cu lut polimerizat, niste unelte si multa imaginatie!

Ma chinuie talentul din nou!

Ia priviti cum am ornat eu salata Boeuf pe care mama s-a chinuit atat sa o faca:

DSCF6240

Chestia aia din centru reprezinta extraterestrii de pe Planeta X care ar fi trebuit sa aduca sfarsitul lumii, dar nu l-au adus. Cum, nu ati auzit care e treaba cu planeta X? Luati de-aici explicatie!

Asa, revenind.
Inca doua poze, zoom-uri pe text ca sa stiti ca in casa mea canta si cainele, si pisica.

DSCF6241

DSCF6242

Ce ziceti?

Project for Awesome 2012

5 dintre vloggerii mei favoriti de pe youtube participa anul asta la Project for Awesome. Pe care sa il votezi? Voua care va place?

Michael Buckley, the gossip king:

John Green, bestseller author and nerdfighter:

Karen Kavett, designer, craft artist and nerdfighter:

Charlie (is so cool like):

Kristina from ALL CAPS and THE PARSELMOUTHS//Potterhead:

Tendinita (?) sau „am patit-o si eu cu genunchiul”

Pe urmele Mirelei si Dorianei, am patit-o si eu cu genunchiul.

De vreo saptamana, stand la calculator, dupa o vreme aparea o senzatie de durere foarte slaba/jena la genunchiul drept spre partea mediala. Stateam cu genunchiul intors spre interior si imi trecea.
Peste 3 zile, statul asa nu a mai mers. Am trecut la flexie-extensie si imi trecea.
De 4 zile senzatia ramanea cam toata ziua, mai putin dupa ce urcam scari (am facut stagiul asta la etajul 8; ain’t it marvelous?).
Am dat cu Fastum Gel and it didn’t work.
Nu am cazut, nu imi amintesc sa ma fi lovit in vreun fel. Dar cateodata in masina de Chiajna stau cu picioarele in pozitii mai ciudate pentru ca e aglomerat si trebuie cumva sa intram toti.
Ieri i-am „raportat” mamei situatia si azi am mers la tata sa imi faca radiografie, dupa examen.

Tata m-a intampinat cu „ce faci, ai veni? Chiar vrei sa faci radiografie?” and I was like „asta ar fi a treia radiografie din viata mea, si da VREAU!!!”
Dupa care el, mai in lehamite, m-a condus la noua locatie, probabil sperand in gandul lui sa nu o gaseasca pe asistenta, ca sa ma poata expedia acasa – dar ghinionul lui e ca era si era atat de libera! adica doar cu un singur pacient in fata mea si nimeni dupa mine.

Am facut radiografia imbracata! (cica la astea de genunchi nu e nevoie sa te dezbraci, a fost super!) si apoi am plecat pentru ca aveam de facut cumparaturi pentru mama pentru parastas, tot ce a uitat ea sa ia in aceste ultime 3 zile. Tata mi-a zis ca vine cu radiografiile (fata, profil) acasa.

Si l-am asteptat cu nerabdare sa vina, ca sa imi vad si eu genunchiul. Si a venit fara ele *straight face*. Si mi-a zis ca sunt normale.
La care eu: aha. What’s next? RMN?
La care el s-a uitat la mine ca si cum as fi fost picata din luna. It’s ECN’s fault, papa. Francezii pot visa la RMN-uri cat doresc ei, pentru ca au cu ce.
Mama si-a dat si ea cu parerea: la reumatolog. La internist. Me: rolled eyes.
Tata: ecografie. E vreo tendinita.

(La care eu, in gand: il durea mana sa imi faca ecografia atunci pe loc, daca tot stia el ce stia? Acum va trebui sa ma deplasez din nou acolo pentru ecografie si nu stiu daca voi avea timp pana vinerea viitoare. Like: wtf? vreau sa ma tratez now. DIAGNOSTICATI-MA!!!)

Le siiiigh.

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

VA URMA.

[Glee] Let’s Have a Kiki!

Trebuie sa postez asta, pentru ca e geniala!

Si melodia, si Sarah Jessica Parker (geniala in rolul ei din Glee) fac din aceasta scena a real treat! Desigur, genialitatea e data si de Kurt (Chris Colfer), and not so much de Rachel (chiar nu era nevoie de Turkey Lurkey Time, dar fiind episodul de Thanksgiving…hai, sa zicem)

Enjoy!