Aschie in ochi la UPU

Nu inveti cu adevarat despre ce se intampla la unitatea de primiri urgente pana nu experimentezi chestia asta pe pielea ta, ca pacient sau insotitor. In cazul meu, insotitor. In cazul Ralucai, pacient.

UPU-photo-11

Dar hai sa luam povestea de la inceput.

Mama m-a trezit din dulcele somn de dupa-amiaza ca sa imi spuna ca surorii mele i-a sarit o aschie de lemn in ochi, si ea trebuia sa cumpere mancare pentru parastasul lui tataie asa ca nu putea sa mearga cu Raluca la spital.

Eu initial am protestat pentru ca imi era foarte somn si aveam chestii de facut azi, dar cand am auzit aschie de lemn m-am gandit automat la cursul de traumatisme oculare de azi si mi-am zis: hait!

So, m-am imbracat cat am putut de repede, m-am dus la tata la policlinica sa imprumut abonamentul de metrou (al meu era la Raluca) si am stat in statie la masina de Chiajna, asteptand sa vina. Incepuse sa ninga si se facea frig si imi simteam picioarele reci in cizme (las ca ma incalzesc in masina). Mercifully, am prins loc jos, aveam si castile, si ascultam muzica in timp ce ma gandeam ce fel de om sa fii sa nu mergi cu copilul la spital si sa delegi pe altcineva pentru ca tu sa mergi la cumparaturi, ca cica „de maine vine vijelia si nu mai ajung eu acolo”. Which probably won’t happen.

In tot acest timp (si a durat a lot, trust me), sora mea saracuta statea si se plictisea si ma astepta la metrou.

Am ajuns intr-un tarziu la ea (la 1 ora si jumatate dupa „nefericitul eveniment”) si luand-o de o trotita, am mers impreuna spre spitalul Municipal/Universitar, cum vreti sa ii spuneti. Ala mare de la Eroilor, poarta in poarta cu Facultatea de Medicina si Farmacie Carol Davila.

Am intrat pe la intrarea dinspre facultate, pe unde intru si dimineata. Dar ce diferenta intre then and now! Bodyguardul de la usa mi-a trantit usa in nas a cerut sa imi vada trimiterea (evident nu aveam una) si i-am spus ca sunt studenta si i-am aratat carnetul de student. Cu greu m-a lasat sa intru. De maine nu il mai salut, scarba.

Am mers cu Raluca vitejeste pana la etajul 8 (din fericire, am prins lift) si acolo – surpriza (?) toata sectia era pustie, in afara de aferentul pacient plictisit care mergea pe culoare. Planul meu era sa o bag pe Raluca imediat la cineva, fiind studenta, no? Dar camera de garda de acolo era incuiata si numai niste asistente mai circulau. Duuude…

In fine, am stat pe acolo, asteptand sa vina cineva, cam o jumate de ora (deci erau deja 2 ore cu aschia aia in ochi) si apoi mama a sunat-o pe o doctorita fosta colega a lui tata care lucra la radiologie, si vorbind cu ea la tel ne-a dat ideea sa merge la UPU la etajul 1…si sa intram prin hol.
Acolo am vazut: radiologie, ginecologie, obstetrica, ortopedie and nothing else.
Dupa inca 10 minute pe acolo, pe mine ma apucasera nervii iar mama imi dadea tel din 10 in 10 minute, fara sa ma jute cu nimic, ba mai rau ma enerva (daca ai timp sa suni, de ce nu esti aici?!). In fine, am vorbit cu o tipa care astepta acolo si ea a zis ca a venit de la triaj. Triaj, that’s right!
(clearly, creierul meu nu mai functiona dupa ce fusese intrerupt brutal din somn)

UPU-photo-2

Am ajuns la receptie, de acolo la triaj unde o tanti foarte amabila ne-a facut fisa si a spus ca „nici o problema, si-asa oftalmologii stateau degeaba” – adica, pe vremea asta oase rupte, accidente de masina si boli cronice acutizate ajung la UPU.
Am mers la receptie, unde thankfully nu ne-a certat (prea tare) pentru ca Raluca nu avea buletinul la ea. Ne-a trimis la urgente minore si steateam noi ca niste mimoze cu foile in mana pana ce niste insotitori ne-au spus sa dam foaia la bodyguard (like, pe bune?!); eu nu i-am ascultat. Cum adica sa dau foaia la bodyguard? Nu vedeam logica.

Si apoi a iesit o doctorita care ne-a vazut si a luat foaia, a dat-o la bodyguard spunand cui sa i-o duca, iar insotitorii de pe scaune „noi le-am zis sa i-o dea lui, dar nu ne-au ascultat” la care mie imi venea sa imi dau ochii peste cap, dar nu am facut-o pentru ca eram deja in spital de 45 de minute and I wanted it all to f***ing end.

In 5 minute a iesit o asistenta care i-a facut Ralucai xilina in ochiul stang dupa ce a intrebat-o ce are in ochi (Aschie de lemn. Lucrezi in tamplarie? Nu, am trecut pe langa un santier). A intrat la loc in UPU si s-a intors cam in 3 minute, dupa care a luat-o pe Raluca si eu am ramas afara.

Acolo, din ce mi-a povestit Raluca, au cautat-o cu un ac (corpii straini superficiali se scot cu un ac si se face xilina – anesteziant in ochi pentru orice manevra care implica atingerea ochiului).
Au vazut si ele ca deja iesise aschia, si facuse o mica inflamatie / conjunctivita acolo, asa ca Raluca o sa isi puna niste picaturi in urmatoarele 4 zile. Ne-a scris o reteta.

Am plecat de acolo fericite si am infruntat cu mult curaj ninsoarea si vantul de afara. Intre timp, mama a revenit cu telefoane si am tot vorbit pana si in masina de Chiajna. I-am multumit si colegei lu tata, care mi-a explicat ca e mandra ca m-am descurcat singura cu Raluca, si ca trebuie sa invat.
Eu in schimb ma gandeam la oboseala mea, la faptul ca mai aveam deva de facut si vroiam sa si invat pentru examenul de vineri, asta e, iar acum sunt atat de obosita incat abia ma ridic de pe scaun, si scrisul acestui post este un considerabil efort intelectual.
Dar corneea neafectata a Ralucai este mai importanta decat toate aceste lucruri.

Mama acasa m-a multumit ca am ajutat-o. Eu nu consider ca pe ea am ajutat-o. Pentru Raluca am facut asta, pentru ca she’s my sister si pentru ca nu vroiam sa ajunga ca in imaginile din cursul meu. Si sper ca intr-o zi si mama sa puna sanatatea celor in viata din familia ei deasupra sanatatii vecinilor, a celorlalti pacienti si a shoppingului pentru parastas. Speranta moare ultima.

Anunțuri

5 gânduri despre „Aschie in ochi la UPU

    • But it’s true! Your mum was great during your knee accident. Mine would have complained, yelled at me and complained some more and made me feel like I ruined her life because she must take the time to care for me. Eu sper sincer sa nu ajung un astfel de medic. And yeah, lucky mama nu imi citeste blogul si tata nu a auzit de bookmarks (i-am aratat postul cu Maricica)XD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s